Afaceri neaoşe în ţara lu’ Papură Vodă

18mai12

Cam de un an şi jumătate oscilez constant între impulsul de a scrie un astfel de articol şi autocenzura de a publica ceva cu tentă negativă!

…

Periplul meu atipic pe tărâmul afacerilor a început acum 3 ani cu o vizită la fabrica de unelte Narex. Spre uimirea şi recunoştinţa mea, deşi vizita am făcut-o într-o zi nelucrătoare (sâmbăta), am fost întâmpinat de managerul general al Narex, dl. Stanek Sr.  Zic „uimirea şi recunoştinţa”,  deoarece firma mea nou înfiinţată avea cifră de afaceri ZERO, nici un angajat, nici un magazin şi suma maximă pentru cumpărături pe care o aveam în buzunar era 1500 euro (le-am spus asta celor de la Narex cu mult timp înainte să fiu invitat la ei), adică cam subţire pentru un importator care vrea să facă afaceri direct cu fabrica!

Deruta mea a fost cu atât mai mare cu cât cei 35 de ani trăiţi în România mă învăţaseră că nici măcar vânzătoarea de la aprozar nu se deranjază să-şi ridice ochii din revista ei colorată atunci când intru în magazin! Ce discuţie cu un director general de fabrică să visez eu când în ţara lu’ Papură Vodă şi secretara acestuia are aere de vedetă internaţională iar portarul de la uşa fabricii se uită la tine ca la un infractor dacă nu cobori dintr-o maşină germană de lux! De parca ar trebui să fi devalizator de bănci sau să ai afaceri suspecte cu statul ca să beneficiezi de poliţete din partea conaţionalilor!

Sincer să fiu, cu mentalitatea de atunci, aş fi fost pe deplin satisfăcut dacă un angajat cu atitudine sictirită (că-i chemat sâmbăta la serviciu) m-ar fi condus în depozitul fabricii şi m-ar fi lăsat să iau rapid marfa, bineînţeles, după ce i-aş fi dat banii!

Deşi mai fusesem în „vest”, vizita la Narex a fost unul dintre momentele în care am conştientizat mai acut diferenţa uriaşă de cultură dintre locul din care vin eu şi lumea aflată doar la 1000 km mai spre vest! Extrem de trist!

…

Dar nu despre Narex este vorba în acest articol! Nici despre belgienii de la Ardennes-Coticule sau despre nemţii de la Fine Tools sau Dictum! Nici despre japonezii sau englezii cu care colaborez de ceva timp! Din contră, este vorba despre grotescul de care m-am lovit în 8.5 cazuri din cele 9 tentative de a stabili colaborări cu firme din România (în jumătate din cazuri a fost vorba de firme internaţionale cu reprezentanţă în România, dar cu angajaţi autohtoni)!

Pe scurt, propunerile mele politicoase de colaborare sunau în felul următor:  am o firmă/blog şi doresc să cumpar produse la preţ de revânzător, cu plata în avans. În 8 din cele 9 cazuri răspunsurile au fost: ignorare repetată pe mail, ignorare repetată chiar după ce am dat telefon, răspuns în doi peri cu scopul de a mă expedia, răspuns agasat, raspuns obraznic! Astea în condiţiile în care vroiam să cumpăr de la ei cu plata în avans!

Cea mai recentă încercare a mea de a colabora cu o firmă din Romania s-a derulat pe parcursul ultimelor 2 luni, cu punctul culminant acum 2 zile!

Recent aflasem de nişte produse de finisat ecologice (uleiuri şi ceară pentru lemn) fabricate în Germania şi distribuite în România de o firmă autohtonă. Aşa că am scris acestei firme un mail prin care le descriam ce fac eu şi că aş dori să revând produsele pe care ei le reprezintă la noi în ţară! Începutul a fost OK: am primit rapid un răspuns amabil şi promiţător… După alte câteva mailuri schimbate am primit şi un procent concret de discount comercial. Deşi urma să plătesc în avans iar comanda minimă era semnificativă (ulei de in şi ceară pentru lemn în valoare de 1000 lei/comandă), din păcate procentul era unul mult prea mic pentru a susţine revanzarea produselor respective! Mai degraba era procentul oferit unui cumpărător ocazional care ia mai multă marfă deodată, pentru uz propriu! Le-am comunicat acest lucru, dar nu am mai primit nici un răspuns ulterior!

După o lună de aşteptare am contactat direct producătorul german! Acesta mi-a raspuns amabil şi rapid că firma din România este unic partener al lor în ţara noastră şi că-i vor contacta ei ca să-mi ofere condiţii mai bune! La 2 ore după acest schimb de mailuri am primit următorul mesaj (halucinant pentru mine) de la reprezentantul de vânzări al firmei româneşti:

Buna ziua domnule Sorescu
Vin la dvs.cu acest mail deoarece am fost rugati de colegii nostri din Germania sa va contactam,am incercat si telefonic,dar se pare ca nu raspundeti,mentionez ca propunerea noastra de colaborare nu se va schimba binenteles cu conditiile de care am discutat,ok…eu personal voi venii cu o alta propunere pt dvs.asa ca tema pt acasa ,va garantez un discont personal de 20% dar cu conditia ca comanda dvs.sa fie de 4000-8000 euro lunar,cu plata in avans,daca sunteti de acord stam de vorba daca nu rugamintea noastra este de a nu mai deranja colegii din Germania  deoarece tot la noi veti ajunge…..
Stima si o zii frumoasa va doresc….

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost „ce vrea individul ăsta care se exprimă ca un elev de clasa a V-a corigent la lb. Română”! Nu doar că mesajul este greu inteligibil din cauza lipsei semnelor de punctuaţie şi a amestecării ideilor şi lipsit de orice tact, dar este şi evident jignitor. Individul îmi dă „teme pt acasa” şi mă „roagă” să nu-i mai deranjez pe „colegii din Germania” (e o rugămine-ameninţare în genul „te rog lasă-mă că altfel…”)!

După răspunsul meu, tipu’ insistă cu următorul mesaj:

Eu totusi am un respect pt dvs.doar pentru  faptul ca intentionati sa lucratii cu noi si noi nu dorim  decat in termenii de care am discutat,asta e raspunsul nostru,si sincer sa fiu va spun adevarul ca aceea cutie sau doua care dvs.ati dorii sa le vindeti pt .noi nu ne incalzeste chiar deloc.Suntem deschisi unei colaborari dar aceea trebuie sa aiba bazele solide,cred ca va dati seama despre ce vb.

Vă las să trageţi propriile concluzii…

Eu zic că nişte papuaşi needucati, chiar îmbrăcaţi la costum şi daţi cu gel , sunt la fel de „colegi” cu nemţii pe cât de „omolog” este Băsescu cu Angela Merkel! Faptul că nemţii ne zic „colegi” este doar politeţe! Nemţii trag Europa în sus, românii o trag în jos! Nu toţi românii, desigur, dar suficient de mulţi încât să aibă succes!

Totuşi, cred că vremea „shmecherilor” băştinaşi cu atitudine dispreţuitoare pentru clientul care-i plăteşte este pe sfârşite şi la noi! Sau nu?

P.S..: Nu dau aici numele firmelor cu care am avut astfel de experienţe, dar le comunic individual oricui este curios!

Completare ulterioara:

Între timp am primit un telefon şi un email de la dl. Lukacs Lehel, directorul comercial al firmei în discuţie! Atitudinea şi mesajul transmis au fost ireproşabile şi nu am nici un motiv să suspectez vreo motivaţie ascunsă! Dl. Lukacs este persoana amabilă cu care am discutat iniţial şi de care am pomenit la începutul relatării. Iată parţial mesajul dânsului:

Buna ziua D-le Sorescu,
In primul rand, va multumesc pentru faptul ca ati acceptat sa reluam discutia.
Asa cum v-am zis si prin telefon, discountul acordat revanzatorilor e stabilit uniform, pentru toti partenerii nostrii din tara, si nu ar fi corect fata de ei sa va oferim un procent mai mare. In viitor, nu excludem varianta de a mari procentele, dar asta doar daca vom reusi la randul nostru sa avem un rulaj mai mare.
In schimb, propunerea Dvs. e binevenita si din punctul meu de vedere, chiar corecta. 

…

Detalii despre produse gasiti pe siteul nostru, avem acum si o sectiune de Descarcare, de unde puteti downloada fise tehnice paletare de culori daca e cazul, sau nu ezitati sa ma contactati daca mai aveti nevoie de informatii, poze…

In speranta unei colaborari prietenoase si de succes,

LUKACS Lehel, Director Comercial

Postez acest mesaj aici în încercarea de a fi cât mai obiectiv în prezentarea stării de fapt!

În plus, îi multumesc d-lui Lukacs pentru iniţiativa de a pune pe un făgaş normal cursul discuţiei!

Vă ţin la curent!

Filed under: Ideas, Miscelanous   |  36 Comments
Etichete:afaceri romanesti, criza, dalti narex, narex, naturalpaint, shmecher, tara lu' Papura Voda, unelte Narex