Ajustarea fină a focusului la Nikon D300/D700/D3/D3x

02Apr09

Prolog

   Acest articol se referă la o metodă simplă de ajustare fină a autofocusului la aparatele foto profesionale Nikon (D300/D700/D3/D3x). Dar ce nu este în regulă cu autofocusul şi de ce ar trebui el ajustat? Pentru că trăim într-o lume reală în care nimic nu este PERFECT, nici chiar body-urile sau obiectivele Nikon profesionale! Cu toate că fabricile Nikon dispun de cea mai înaltă tehnologie pentru producerea de optică şi mecanică pentru cele mai exigente domenii de utilizare iar standardele de calitate Nikon sunt dintre cele mai înalte, (pe langă aparatură foto, Nikon produce microscoape, optică pentru domeniile medical, spaţial, microelectronică, cercetare etc) este inevitabilă apariţia în procesul de fabricaţie a unor mici abateri de la valorile optime. Aceste abateri, chiar mici, pot influenţa calitatea imaginii într-o masură, chiar daca nu foarte mare, cel puţin sesizabilă. 

   Potrivit renumelui sau, câştigat în multe decenii de deservire a utilizatorilor profesionali, Nikon oferă, în cadrul gamei superioare de aparate de fotografiat SLR, o metodă de corectare a eventualelor abateri în cadrul mecanismului de autofocus. Aceste abateri ar avea ca rezultat o imagine sub calitatea optimă  posibilă prin folosirea corpului si obiectivului respectiv.

   În cele ce urmează o să prezint o metodă simplă de ajustare fină a autofocusului folosind funcţia corespunzătoare prezentă în meniul aparatelor din gama profesională Nikon (functia „AF fine tune”).

Perzentarea functiei „AF fine tune”

   Ideea de bază din spatele prezenţei în meniul aparatelor profesionale Nikon a opţiunii „AF fine tune” este că, atât corpul aparatului cât şi fiecare obiectiv în parte pot să prezinte mici abateri de la valorile optime (de exemplu abateri de poziţionare a lentilelor, a senzorului etc). Astfel, fiecare combinaţie corp-obiectiv este unică şi are o abatere conjugată particulară ce depinde atât de corp cât şi de obiectiv.

   În spiritul acestei idei, software-ul de pe corpurile profesionale Nikon ne permite setarea câte unei valori de corecţie unice pentru cel mult 12 obiective diferite, produse de Nikon sau nu, atât timp cât obiectivele sunt cu CPU (seriile de obiective Nikon cu CPU sunt: AF, AF-D, AF-I, AF-S, G, VR, DX).

    În spatele opţiunii „AF fine tune” din meniu se găsesc urmatoarele facilităţi:

1. Setarea unei valori între -20 si +20 pentru cel mult 12 obiective diferite şi salvarea acestei valori în aparat. Când pe corpul aparatului va fi montat un obiectiv pentru care este salvată în prealabil o valoare de corecţie a focusului, această valoare va fi folosită. În caz că, pentru obiectivul curent nu este salvată o astfel de valoare, va fi utilizată valoarea implicită. Fiecare obiectiv este identificat în mod unic pe baza tipului şi a seriei sale astfel încat doua obiective de acelasi tip vor fi considerate distincte din moment ce au numere seriale diferite.

2. Setarea unei valori implicite („default value”), între -20 si +20 ce va fi utilizată întotdeauna pentru obiectivele non-CPU şi pentru cele cu CPU pentru care nu este salvată o valoare particulară.

3. Stergerea din listă a oricarei valori salvate pentru un obiectiv anume.

 

Prezentarea metodei practice de ajustare fină a focusului

    Metoda se bazează pe realizarea, în condiţii identice, a mai multor fotografii ale aceluiaşi subiect, utilizând valori diferite ale corecţiei de focus şi compararea între ele a imaginilor rezultate după criteriul clarităţii (sharpness). Este stiut că, o focusare imperfectă duce la deteriorarea clarităţii imaginii. În cazul în care, pentru un anumit obiectiv, cea mai clară imagine din set corespunde unei valori diferite de cea implicită (valoarea implicită este, iniţial, zero dar ea poate fi modificată), această valoare va putea fi salvată în listă şi va fi utilizată în mod automat de către aparat de fiecare dată când obiectivul în cauză va fi montat pe corp.

   Pentru punerea în practică a metodei, diverşi autori de pe Internet sugerează câteva aspecte de care ar trebui ţinut cont. Voi da în continuare o sinteză a acestor recomanădri:

1. Setul de imagini de test, pentru un obiectiv, va consta din imagini făcute cu valori diferite ale factorului de corecţie al autofocusului. De exemplu, setul ar putea conţine 5 imagini (corespunzătoarea valorilor -20, -10, 0, +10, +20) sau, şi mai bine, 9 imagini (-20, -15, -10, -5, 0, +5, +10, +15, +20). În cele mai multe cazuri, 9 imagini sunt suficiente. În cazul în care este nevoie de o mai mare fineţe se poate realiza un nou subset cu valori ale corecţiei centrate în jurul valorii ce produce cea mai bună claritate, din setul iniţial. De exemplu, dacă în setul de 9 imagini, cea mai clară corespunde valorii -10, se poate rafina aceasta valoare realizând un subset redus folosind valorile -12, -10, -8.

2. Toate imaginile de test din set vor fi realizate în aceleaşi condiţii: acelaşi subiect, aceiaşi încadrare, aceiaşi distantă faţă de subiect, aceiaşi difragmă (recomand folosirea modului M în care atât timpul de expunere cât şi diafragma sunt prestabilite), acelaşi unghi de fotografiere. Recomand un subiect plan, cum ar fi un text pe o foaie de hârtie, o pagină dintr-o carte etc. Unii autori recomandă utilizarea unei mire de rezoluţie. Personal cred, şi testele practice îmi comfirmă, că utilizarea unei mire nu este necesară atât timp cât nu dorim determinarea claritaţii absolute a unui obiectiv, ci doar să comparăm între ele niste imagini luate în condiţii identice.

3. Pentru scoaterea mai bună în evidenţa a diferenţelor de focus, se recomandă utilizarea unei diafragme de 5.6 sau mai deschisă.

4. Subiectul şi aparatul trebuie să fie stabile şi să nu fie deplasate pe parcursul întregului proces de realizare a setului de imagini. Aparatul va fi, cel mai bine, montat pe un trepied stabil. În cazul unui subiect plan (text pe o foaie de hârtie), acesta ar trebui să fie paralel cu planul senzorului. Pentru obtinerea paralelismului celor două plane (al senzorului şi al subiectului) se poate folosi o nivelă cu bulă sau un trepied cu bula de nivel iar foaia de hârtie se va lipi pe un perete sau altă suprafaţă verticală (aproximativ).

5. Utilizarea funcţiei de întârziere a declanşării (CUSTOM SETTING MENU -> (d) Shooting/display ->  (d9) Exposure delay mode = ON) pentru reducerea vibraţiilor. Această recomandare, cu toate că nu strică dacă este aplicată, nu cred că este necesară atât timp cât pozele din set sunt facute în aceleaşi condiţii. Repet, nu ne interesează claritatea absolută, ci doar să putem discerne între clarităţile relative ale imaginilor din set.

6. Între imaginile din set, recomand defocusarea grosieră şi re-focusarea pentru a forţa autofocusul să se ajusteze. În cazul neaplicării acestei recomandări s-ar putea ca focusul să nu se ajusteze, practic deloc, datorită foarte micii diferenţe, astfel rezultatele ar putea fi viciate.

7. Se recomandă setarea tipului ariei de autofocus (AF area mode) pe poziţia corespunzătoare unui singur punct de autofocus (Single area AF) iar punctul de focus să fie chiar cel central.

8. Se recomandă utilizarea modului de focus AF-S (Single servo AF).

9. Se recomandă utilizarea calitaţii RAW pentru imaginile înregistrate în acest scop, deoarece formatul RAW, spre deosebire de formatul JPEG, este unul făra pierdere de calitate şi informaţie utilă. În plus, toate efectele (claritate, contrast, saturatie etc) setate în cameră (şi care ar putea afecta calitatea imaginii) nu vor fi luate în considerare în modul RAW.

10. Compararea imaginilor din set se va face pe o porţiune limitată, la un factor de vizualizare (zoom) de 100%, pentru a elimina diversele artefacte de redimensionare la o vizualizare micşorată a imaginii. Porţiunile alese spre comparare, din fiecare imagine de test, vor fi prelevate din aceiaşi poziţie a imaginii iniţiale, perferabil centrală, şi vor fi lipite alăturat într-o singură imagine pentru facilitarea comparaţiei.

Rezultate

   Ca subiect am folosit un text printat pe o coală de hârtie. Am folosit fontul Calibri (True Type) de dimensiune 6 (f. mic). Printarea am facut-o pe hârtie foto mata utilizând o imprimantă cu jet de cerneală comuna (Canon Pixma iP 4300). Aş fi putut utiliza fără probleme hârtie standard.

  Am folosit un trepied relativ stabil (Manfrotto 190 XProB). Am utilizat o nivelă cu bulă pentru punerea în acelaşi plan a subiectului şi a aparatului.

   În ambele cazuri ce urmează am folosit o diafragmă de f5.6 şi am realizat câte 9 imagini în fiecare set, corespunzatoare valorilor -20, -15, -10, -5, 0, +5, +10, +15, +20 pentru factorul de corecţie al autofocusului.

   Alte setări: modul de lucru manual (M), calitate RAW, întărzierea declanşării, un singur punct de autofocus, AF-S, defocusare grosieră între imaginile setului.

1. Obiectiv: Tamron SP AF 28-75/f2.8 XR Di LD Aspherical (IF) Macro (@50 mm)


   După cum se poate observa în imaginea de mai sus (rezultată prin alăturarea porţiunilor relevante din cele 9 imagini din set, la un factor de vizualizare de 100%), valoarea optimă pentru factorul de corecţie al autofocusului pare a fi -10. Deoarece imaginile corespunzătoare valorilor -5 şi -15 par identic defocusate, nu cred că este necesar un nou pas de rafinare a valorii factorului de corecţie (de exemplu executarea unor imagini pentru valorile -12 şi -8 şi analizarea lor comparativă). Aşa că, voi salva această valoare pentru obiectivul în discuţie.

2. Obiectiv: Nikon AF Nikkor 50mm/f1.8 D

   Până în acest moment, acest obiectiv îmi parea unul cu o claritate (sharpness) foarte bună. Sunt foarte curios dacă va rezulta o valoare diferită de zero pentru factorul de corecţie al autofocusului!

   În imaginea de mai sus, cea mai clară secţiune pare cea corespunzătoare factorului de corecţie -10 (coincidentă cu obiectivul anterior sau abateri localizate în corpul aparatului ?!). Cu toate acestea, secţiunea corespunzătoare valorii -5 este ceva mai clară decât cea corespunzătoare valorii -15 (defocusarea nu este simetrică faţă de valoarea cea mai bună, -10). Acest fapt mă duce cu gândul la posibilitatea existenţei unei valori, aflate între -5 şi -10, pentru care imaginea corespunzătoare va fi şi mai clara. Aşa că, hotărasc să mai realizez înca două imagini, corespunzătoare valorilor -8 şi -12. De data aceasta voi folosi o diafragmă mai deschisă – f2 – pentru accentuarea problemelor de focusare:

   In imaginea de mai sus, deşi foarte dificil de făcut diferenţa, valoarea -8 pare cea mai adecvată. Aşa că pe aceasta o voi salva pentru obiectivul în discuţie!

Concluzie

   Conform testelor realizate de mine, dar şi de alti autori (a se căuta pe Internet), rezultă că, în cele mai multe cazuri, valoarea optimă a factorului de corecţie a autofocusului este diferită de zero (valoare implicită). Prin setarea corespunzătoare a acestei valori, pentru fiecare obiectiv utilizat în parte, este posibilă sporirea clarităţii imaginilor obţinute – lucru dorit de toti posesorii de echipament fotografic. În unele cazuri, ale unor obiective care, deşi foarte scumpe par a nu „străluci” în utilizarea practică, situaţia poate fi răsturnată prin ajustarea fină a mecanismului de autofocus. 

  De asemenea, ar putea fi experimentate posibile utilizări creative ale defocusării intenţionate, cum ar fi folosirea unui factor de corecţie mult diferit de cel optim pentru focusarea clara (soft focus).

Mult succes!

Catalin Sorescu

Observaţii  

   În manualul de utilizare al aparatului Nikon D300, producătorul avertizează că, în cazul utilizării unor valori diferite de zero pentru ajustarea fină a autofocusului, unele obiective ar putea pierde calitatea de focalizare la infinit!

 



6 Responses to “Ajustarea fină a focusului la Nikon D300/D700/D3/D3x”

  1. 1 marius

    Un obiectiv care face front/back focus este un obiectiv DEFECT!!! Cand se cumpara un obiectiv se testeaza in primul rand asta si se returneaza producatorului. Corectia de care se vorbeste in articol nu este aplicabila decat obiectivelor cu focala fixa, la cele zoom corectia care trebuie aplicata nefiind liniara. Dupa parerea mea aceasta functie este o „dregere a busuiocului”, acoperind faptul ca producatorul NU TESTEAZA TOATE PRODUSELE IESITE PE POARTA FABRICII.

  2. 2 catalinsorescu

    Marius, e vorba de defocalizari relativ mici… probabil nici nu ti-ai da seama de ele cu ochiul liber. Si, in plus, poate sa nici nu fie vorba de obiective ci de body… eventual ar trebui testat daca un obiectiv necesita aceiasi corectie pe doua body-uri diferite!
    E posibil ca, daca producatorul ar lasa sa treaca doar produsele ce intra intr-o maja de eroare de de 1%, acestea ar fi f. scumpe datorita numarului mare de „rebuturi”. Asa ca, probabil, producatorii sunt mai „generosi”cu marja de abatere… As vrea sa am luxul de a testa mai multe obiective de acelasi tip si sa-l iau pe cel mai bun🙂

  3. 3 Costin

    Am vazut ca ati testat un 28-75 la distanta focala medie, sa zicem, de 50 mm. Va rog sa-mi spuneti cum se comporta reglajul stabilit la 50mm pentru toata plaja focala. Parerea mea este ca mai degraba obiectivele pot avea mici abateri, tinand cont de faptul a au parti mobile spre deosebire de body care este cu siguranta mult mai precis construit. Mai ramane si situatia obiectivelor mai „obosite” care, cu timpul, capata putin joc in ansamblul mecanic… Una peste alta ma intreb cat de „senzationala” este aceasta functie.

    • 4 catalinsorescu

      Salut Costin,
      La obiectivul meu 28-75, asa cum ma asteptam, valoarea corectiei ramane aprox. constanta pe toata lungimea focala. Imbunatatirile de calitate (sharpness, detail) ale imaginii sunt destul de mici si pot fi vazute doar comparativ cu o imagine fara corectie, in zone cu multe detalii. Probabil se justifica doar la imagini care vor fi printate la dimensiune f. mare (> 30 x 40 cm). Eu mi-am salvat in aparat valoarea determinata pentru obiectivul respectiv si aparatul il detecteaza cand il montez. Asa ca nu imi mai bat capul in continuare.

      -Catalin

  4. 5 Robert

    ptr un Nikon D300 + nikon 17-55 care ar fi setarea ptr af fine tune si daca este necesar asta?

    AF FINE TUNE poate duce la damage asupra obiectivului in timp?

    • 6 catalinsorescu

      Nu exista o setare anume pentru fiecare tip de obiectiv. Ar trebui sa faci cate o poza (la ceva text) macar pentru fiecare dintre valorile -20, -10, 0, 10, 20 si sa decizi care este cea mai clara. Neaparat sa folosesti un trepied stabil si sa fotografiezi perpendicular pe pagina cu text. Nu se strica obiectivul! De fapt nu are nici o legatura cu obiectivul ci tine de felul in care corpul interpreteaza si transmite semnalele de la obiectiv.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: