Faci ce faci, dar ştii ce faci?

09Noi09

Acum vreo câţiva ani era în circulaţie sloganul „Faci ce vrei, dar ştii ce faci?” vehiculat în cadrul unei campanii de responsabilizare în legatură cu maladiile cu transmitere sexuală. Fiind vorba tot despre placere şi pericol, şi în cazul meşteritului casnic (şi cine nu e meşter în Romania) se poate aplica acelaşi slogan pentru responsabilizarea celor care se îndeletnicesc cu aşa ceva.

Ce înţeleg eu prin această responsabilizare?

Păi, în primul rând ar fi vorba despre utilizarea sculei potrivite pentru sarcina respectivă. Deşi înconjurt de secole de saşi, secui, şvabi şi sârbi, românul s-a acomodat mult mai uşor cu chinezăriile: a scoate un cui cu vârful de la surubelniţă pe post de pârghie, a bate cuie cu cleştele, a deşuruba şuruburi cu şurubelniţa nepotrivită sau cu vârful cuţitului, a tăia sârmă cu forfecuţa de unghii sau unghiera, a desface conserve cu cuţitul de bucătărie, a tăia cuie cu dalta pentru lemn etc sunt practici cotidiene care nu mai uimesc pe nimeni.

În al doilea rând, sculele trebuiesc folosite respectând anumite reguli de utilizare pentru prevenirea accidentelor. O şurubelniţă nepotrivită poate aluneca din slot-ul şurubului şi ne poate răni. O daltă sau o maşină de găurit pot fi şi mai periculoase iar un polizor circular („flex”) poate duce la accidentări foarte grave! O astfel de întamplare nefericită cu un flex îl are protagonist pe un fost coleg de serviciu: după ce a cumpărat un polizor unghiular pentru o rudă de la ţară, nu s-a putut abţine să nu-l testeze, chiar daca nu mai folosise niciodată aşa ceva… Aşa că, s-a gândit el, ce-ar fi să bage ştecherul în priză să vadă cum merge aparatul. Cum flex-ul era în mâna dreaptă, ştecherul în stânga iar priza în partea dreaptă, a trecut mâna stângă pe sub cea dreaptă şi a conectat „jucăria” care a pornit cu o smucitură scăpându-i din mână. Cea ce a urmat se rezumă la: tandoane la antebraţul stâng secţionate, sânge pe pereţi şi tavan, panică, ambulanţă, sala de operaţie, recuperare pe durata a câtorva luni de zile etc. Din fericire mâna i-a fost salvată, dar nu toţi au norocul acesta!

De asemenea, uneltele trebuie întreţinute corespunzător după folosire (curăţate, unse, ascuţite) şi depozitate adecvat. Îmi aduc aminte de o întâmplare din copilărie: bunicul meu (de origine română) avea o casa într-un sat cu populaţie predominant germană – Teremia-Mare (jud. Timiş); ambii vecini erau nemţi şi aveau tot felul de unelte pe care bunicul le mai împrumuta din când în când, ca între buni vecini. Într-una din zile am fost trimis să cer cu împrumutul un fel de sfredel pentru făcut găuri în pământ, pentru răsaduri. Nu ar trebui să mai spun că unealta, deşi nu era nouă, părea tocmai scoasă din cutie (fapt ce nu l-am remarcat de la început)! Copil fiind – plin de energie şi de dorinţa de a ajuta, dupa ce am terminat treaba cu unealta respectivă, am pus mâna pe ea şi am dat să fug să o duc înapoi proprietarului. Deşi au trecut 28 de ani de atunci, ţin minte perfect cum bunicul m-a întrebat dojenitor: „Ai de gând să duci sfredelul, aşa, murdar de pamânt?!” iar apoi mi-a explicat: „Vecinul este neamţ şi ne-a dat unealta spălată şi unsa ca să nu ruginească! Noi trebui să i-o înapoiem cel puţin la fel de curată cum ne-a dat-o el nouă!”. Asta în condiţiile în care noi nu aveam aşa grijă de sculele noastre!🙂 Adică, spre exemplu, mi se părea firesc să duc sapa în beci, cu urme de pământ pe ea, dupa folosire. Pentru mine a fost o lecţie pe care nu o voi uita niciodată!

Acum nu-mi imaginez că lucrurile se vor schimba prea curând şi în mod radical pe plaiurile mioritice şi tot meşterul va folosi şi işi va întreţine sculele în felul în care o făcea, de exemplu, Henry Stoodley în secolul XIX:

Dar sper ca, o dată cu trecerea timpului, să vad tot mai puţine improvizaţii de genul: cuti de conservă pe post de apărătoare de ploaie pentru soneriile de pe poarţile caselor, topoare ţinute în găleata cu apă, ca să stea lemnul unflat şi să nu le zboare capul, capete de ciocan fixate cu zeci de cuie, cuţite cu mânerele legate cu sârmă sau bandă izolatoare etc.



14 Responses to “Faci ce faci, dar ştii ce faci?”

  1. 1 rip-cut-saw

    Americanul are si el o vorba: „anything is a hammer and a screwdriver is a chisel”. Asta se traduce cam asa: „orice obiect e un ciocan, iar o surubelnita e o dalta”.
    Imi amintesc de un coleg canadian pe santier (in Canada desigur🙂 ) care facea o gaura in beton servindu-se de o surubelnita Klein (fo’ $10, garantata pe viata pentru utilizare normala) in care batea cu spor cu un ciocan. Manerul era spart pana la fier dar rezista… Explicatia lui era simpla: n-am dalta iar daca nu termin treaba asta patronul ma da afara. Omul si-a facut treaba pierzand doar contravaloarea platii pe o jumatate de ora.
    Morala: uneltele scumpe costa mult dintr-un motiv bine intemeiat.

    • 2 catalinsorescu

      Funny! Mi-a placut (cu oarecare rezerve, evident) respectul japonezilor fata de uneltele cu care isi castiga „painea”. Intr-o carte a unui autor japonez (Toshio Odate) am citit ca ar fi o vorba japoneza: „poti judeca un maestru daca te uiti in cutia lui cu scule”. Chiar au si un obicei ca, de anul nou sa-si sarbatoreasca uneltele! In conditiile astea, nu cred ca un japonez ar nivela un perete de beton/caramida cu rindeaua (kana)!😉

  2. 3 matei campan

    sint doua chestii de care am grija in mod deosebit, de cutite si de nicovale, in rest, pot spune ca si eu sint cam roman, asta e.

    o chestiune care ma si amuza dar ma si enerveaza la culme e cum socru-meu considera cutitele de bucatarie un fel de scule universale. cind are de facut o oarece treaba care necesita o unealta, fie ca e vorba de desurubat un surub, fie ca e de scos un cui, taiat o sirma, batut un cui spart o nuca sau bucatit o bucata de carne congelata, sapat in gradina, etc., intii ia un cutit de bucatarie (unul din cele trei facute cadou de mine…) si daca nu reuseste sa-si faca treaba merge si ia un cleste, un ciocan, o dalta, surubelnita, etc, scula cit de cit adecvata. de mult am renuntat sa ma mai enervez si sa-i mai repar si ascut cutitele, ca-i degeaba.

    totusi si eu am o tendinta de a extinde utilizarile unei scule la mai mult decit a fost gindita, la utilizarea ei „creativa”. mie-mi place sa fac mult cu putin si cu cit folosesc mai putine scule simt o satisfactie mai mare.

    apropo de imagine, e o trusa adevarata pt utilizat sau mai mult o opera de arta? ca vad acolo si ceva insemne masonice

    • 4 catalinsorescu

      Cutia cu scule este una dintre cele mai frumoase facute de-a lungul timpului. A apartinut unui mester care facea piane, Henry Stoodley. Era si Mason tipul… De altfel ordinul masonilor a fost infiintata de un grup de zidari si tamplari, profesii foarte respectate acum cateva secole (chiar pana acum cateva zeci de ani). Din acest motiv sigla masonica contine un compas si un echer !
      Masonii de azi nu cred ca mai vreo legatura cu originile…

      E bun principiul cu maestrul care se cunoaste dupa cat de multe face cu unelte putine… Conform acestui principiu, suntem un popor de maestrii !:)
      Intotdeauna m-a uimit cat de multe poate face un roman cu un ciocan, o surubelnita si o bucata de sarma! Neoficial, acest inventar era setul standard de scule al oricarui posesor de Dacie 1300.
      Pe de alta parte, sunt unii conationali care, cu un briceag chinezesc, face sculpturi in lemn pe care nu le fac altii burdusiti cu seturi de unelte elvetiene – Pfeil. Totusi, per total as paria pe elvetieni !

  3. 5 matei campan

    am sa-ti povestesc o patanie.
    acu vreo 10 ani am iesit cu un prieten la o pizza in oras. cind dam sa plecam, vede omu ca „Olcitu” lui are pana. roata de rezeva avea, da n-avea cric, n-avea cheie pt suruburi si nici cheia speciala de desfacut capacul „antifurt” de la roata. eu aveam la mine o cheie reglabila (ca intotdeauna, ca nu prea ies din casa fara cheie reglabila si patent…) dar in rest nimic. asa ca am dat o privire rapida imprejur si am vazut ca teava de sustinere a unui semn de circulatie se putea extrage din pamint si ca mai incolo era o piatra de bordura care se „misca”. le-am combinat facind pirghie si am ridicat masina. cu cheia reglabila am deschis sistemul antifurt (pt oligofreni) si suruburile. am schimbat roata, am repus obiectele folosite in starea initiala si problema a fost rezolvata. la toata operatiunea a asistat un microbuz plin de francezi care se cruceau care mai de care…

    trusa asta de mai sus imi aminteste de examenul de admitere la facultate, la sculptura, proba de modelaj, compozitie in bazorelief. apare unu cu aspect de artist, care scoate o trusa de scule cam ceva in genul celei de mai sus (ei, nu chiar, dar pe aproape, cel putin ca si capacitate de impresionare), atita doar ca era cu daltite pt lemn, iar proba era de modelaj in lut. da nu-i problema. omu nostru a facut o placa grosa de lut din care apoi a inceput sa ciopleasca compozitia…

    • 6 catalinsorescu

      Intotdeauana sunt o multime de moduri de a rezolva o problema. Cu cat ai mai putine instrumente la indemana cu atat se reduce numarul optiunilor si trebuie sa devi mai creativ! E fain cand vezi simultan mai multe moduri de a o solutiona [problema] si poti sa le compari. Cand singurul mod pe care-l vezi e ala in care ai nevoie de utilajul cel mai performant existent la nivel mondial, devi veriga slaba, fara sa oferi plus-valoare🙂
      Pentru francezi a meritat excursia in Romania! Nu le-a mai parut rau ca nu au dat 500 de franci in plus sa mearga in Congo🙂

      Povestea ta se incadreaza in sablonul „ciocanul de aur”: cand ai un ciocan la indemana, toate problemele iti par cuie!

  4. 7 matei campan

    multa vreme nu m-am apucat de forjat, ca ba n-am avut forja, ba n-am avut nicovala. dupa mintea mea de acum imi dau seama ca ma puteam apuca mult mai devreme, ca pt fiecare exista solutii „inlocuitoare” rezonabile – acuma-mi fac o forja intr-o jumate de ora, cel mult. cea mai mare si adevarata problema e spatiul de lucru, atelierul, mai ales pt un fierar. celelalte vin de la sine.

    tot „plimbindu-ma” pe forumurile de fierarie, mi-am dat seama ca asta-i o tagma inventiva peste tot in lume, una dintre cele mai inventive si ca pt orice fierar, Pestera lui Alibaba se prezinta sub forma unui depozit de fier vechi. am constatat ca nu sint singurul pe care ma apuca tremuriciul cind trec pe linga unul. trebuie sa le evit…

    • 8 catalinsorescu

      Cele mai fericite zile din copilaria mea erau cand mergeam la depozitul de fier vechi de la marginea orasului!🙂

  5. 9 matei campan

    stii cum se zice: a tunat si n-ea adunat🙂

    pina si tot felul de vise „erotice” am cu chestii gasite la fier vechi. visez ca gasesc ce stiu eu ce scule, ce nicovale, dar deobicei nu stiu cu ce sa le car acasa…

    toate ni se trag din copilarie, mie cel putin, eu nu vad nici un hiatus intre ce-mi placea sa fac in copilarie si ceea ce fac acum, decit ca am mult mai multe responsabilitati (eu fiind usor iresponsabil). sper sa pot sa continui asa.

    • 10 catalinsorescu

      La varsta de 9-10 ani aveam debaraua plina de fierotanii de pe la depozitul de fier vechi. Atunci ma atrageau carburatoarele (erau complicate) si ceasurile indicatoare.
      Acum fac programare (la serviciu) si imi place partea e procesare „server-side” (carburator) si „user interface” (ceasuri indicatoare)🙂 E fortata analogia, desigur.
      Initial am mers pe partea de hardware la facultatea de calculatoare, dar am trecut pe soft deoarece nu se face hardware adevarat in Romania si nici chiar in Europa. Toti jucatorii mari in domeniul hardware sunt in State si Asia. Asa ca compensez cu scule si tamplarie. Poate si fierarie la un moment dat…

  6. 11 Vlad

    salut, un prieten din Timisoara m-a intrebat nu demult daca stiu unde se pot gasi dalti pentru lemn in oras, am nimerit la locul potrivit ?

    • 12 catalinsorescu

      Exact locul potrivit!🙂 Eu dau dalti si unor magazine cunoscute din Timisoara…

  7. 13 Vlad

    salut, i-am dat e-mailul tau lui Stefan si te va contacta el😉

    • 14 catalinsorescu

      Pe pagina „for sale” din meniu pot fi vazute uneltele pe care le am spre vazare. Multumesc, Catalin


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: