În vizită la sculptorul Constantin Grangure

29Mar10

Despre sculptorul timişorean Constantin Grangure* s-a scris mult şi, am certitudinea că, multe se vor mai scrie şi de acum înainte! Acesta, dar şi faptul că nu am deloc competenţa să-i analizez opera, mă vor face să mă abţin de la emiterea oricărei păreri personale despre munca şi creaţiile dânsului!

Cu domnul Constantin Grangure m-am întâlnit întâmplător în troleibuzul 14… Aveam în mână o cuţitoaie tocmai primită prin poştă din Anglia când m-am aşezat pe scaun; domnul distins şi prietenos de pe scaunul de vis-a-vis, văzându-mă cum analizam obiectul misterios pentru cei mai mulţi călători, a intrat în vorbă cu mine: „a, o cuţitoaie… am şi eu una!”. Discuţia a continuat pe tema uneltelor de prelucrat lemnul cât timp a durat parcurgerea celor câteva staţii de troleibuz care mă despărţeau de serviciu. Când mă pregăteam să cobor luându-mi rămas bun de la domnul cu care împărtăşeam aceiaşi pasiune pentru lemn, acesta îmi spuse în grabă: „a… sunt sculptorul Constantin Grangure. Când ai timp, vizitează-mă la atelierul din P-ţa. Plevnei nr. 1”.

Desigur, chiar a doua zi am dat curs invitaţiei; am păsit înăuntru cu emoţie greu stăpânită! Am fost imediat întâmpinat într-un mod foarte familiar de domnul Constantin Grangure: „Salut! Ce mai faci bătrâne?!” Atelierul, o mică încăpere de 4 pe 4 metrii, aflată la demisolul unei clădiri istorice din P-ţa Plevnei, mi-a părut din primul moment un fel de peşteră a comorilor; toate ungherele, pereţii, tavanul erau ticsite cu unelte şi lucrări din lemn ale maestrului! Şi atunci, ca şi acum după mai multe vizite pe care le-am făcut, atelierul domnului Grangure mi-a părut cel mai minunat loc posibil în care să lucrezi, să trăieşti!

Aparatul foto poate cuprinde doar o mică partea a atmosferei acelui loc minunat:

Cu mare amabilitate, dl. Grangure mi-a permis să mai realizez câteva imagini:

* http://www.cjtimis.ro/uapt/membri/cgrangure/cgrangure.htm

* http://www.banaterra.eu/romana/un-sculptor-timisorean-la-ashkenazy-gallery-din-los-angeles

* http://www.carmenart.ro/Conro.html



30 Responses to “În vizită la sculptorul Constantin Grangure”

  1. 1 Imre

    Bleah! Inca un sculptor in lemn care se cauta si isi ascunde lipsa de ‘potenta’ plastica sub tot soiul de chestii filosofico-abstracte. Tot curentul asta de imitatori de Brancusi e patetic.
    Povestea spune ca e exrem de greu sa sculptezi in lemn, ca lemnul are viata si forma proprie si arta e sa o gasesti si sa convingi lemnul viu sa colaboreze si sa o expuna.
    La capatul povestii insa mai trebuie si tehnica necesara rostirii ei in termeni de sculptura – iar in cazul asta inca mai sunt probleme, chiar si la d-l Grangure.

    @csorescu sg. metru, pl. metri

    • 2 catalinsorescu

      Asa cum am specificat la inceputul articolului, eu personal nu am nici un fel de competenta sa judec realizarile artistice ale altcuiva. Ce pot sa vad, insa, este pasiunea de o viata a cuiva. Cand vad pe cineva facand acelasi lucru, zi de zi, timp de 30 – 40 de ani, fara mari satisfactii materiale, eu numesc asta pasiune autentica si ma inclin in fata ei!
      @imre_fornwald: sper ca ai ceva „background” artistic ca sa poti judeca de sus un om care face sculptura de o viata, caci altfel e doar haw-haw ceea ce spui ! In nici un caz nu te judec si si nu iau apararea nimanui – nu am caderea sa o fac! Te-as ruga sa ne faci onoarea sa te prezinti. Eu nu sunt avizat in domeniu artistic, asa ca imi cer scuze daca esti un artist cunoscut si eu nu te stiu; este doar vina mea! Si ca tot vorbeai de „lipsa de potenta plastica”, ar fi corect sa ne dezvalui ‘potenta’ ta superioara!

  2. 3 Marian

    E absurd, violenta se strecoara pretutindeni…
    Fie ca masa se masoara in kg, IQ, muschi etalati sau altceva sunt adeptul cumpatarii si echilibrului in toate, fie ca ne plac sau nu anumite lucruri.
    Cu-i nu-i place da ‘close’ si gata.

    • 4 catalinsorescu

      Discuţia asta îmi aduce aminte de un banc care surprinde f. bine unele trăsături ale celor de pe aici… Pe scurt: cineva vizita Iadul (cu nu stiu ce ocazie)… Iadul american era bine pazit sa nu iasa din cazan „locatarii”. Iadul german era si mai bine pazit, deoarece cei din cazan colaborau f. bine in incercarea de a evada. Iadul romanesc era total napazit, iar dracii care erau de paza o duceu numa’ int-un chef. Ideea era ca, la Iadul romanesc, nu trebuie nici o paza ca, daca unul incearca sa iasa, ceilalti il trageau inapoi in cazan!
      Tot asa, la cateva zeci de minute dupa ce am postat articolul, primul comentariu a fost unul de tipul „unde iesi, treci inapoi in cazan”! Nu discut acum daca cel ce incearca sa „iasa” este cel care merita cel mai mult ! Nu eu judec asta! Ceea ce mi se pare este ca, ORICINE incearca sa „iasa” (chiar si cel ce merita), va fi tras inapoi de ceilalti ! Iar in domeniul artei mi s-a parut cea mai acerba si virulenta manifestare a acestei stari de spirit !😦

  3. 5 Daniel

    Nuuuu domne, cum sa dea ‘close’, pai altfel cum se mai poate improsca pe ici, colo cu tot felul de fluide mai mult sau mai putin „potente”. Asa suntem noi ca si natie facuti, ca din acest motiv cuvintele lui Caragiale au ramas adanc zgariate in inima si creierul romanilor: „… onoarea mea, saru’ mana, nereperata, cum ramane?”

    Astept si eu replica Dl. Imre !

    • 6 Alex

      Mda… Vad ca au ajuns si la tine ‘telectualii astia. Mor dupa ei. Fara ei nu m-as mai simti roman…

      Fain articolul. Desi nu integ formele (lipsa studiilor) imi place ce vad. Nu pricep nici sa ma bati de ce tin mortis unii sa inpunga daca nu e ca ei sau daca nu inteleg ceva. Pentru unii nu exista cale de mijloc.

      Am devenit si eu curios sa vad operele „straciulitoare” ale lu’ toarsu’ Imre.

      • 7 catalinsorescu

        Si eu sunt curios sa vad lucrarile d-lui Imre, dar nu prea cred ca o sa ne faca aceasta onoare… Adica am vazut de prea multe ori acest sablon de comportament pe Internet (bloguri, forumuri) ca sa mai cred in minuni ! Dincolo de orice antipatie initiala, sincer as vrea sa vad orice merita vazut, oricine ar fi autorul !

  4. 8 emil

    Alex este usor sa vorbesti daca nu ai tinut o bucata de lemn in mana si un cutit cu speranta ca vei scoate la suprafata din butucul acela o anumita forma iar la sfarsit sa vezi ca nu a iesit nici pe aproape.
    Catalin astia mai ciudati iti multumim pentru postari si te rog sa moderezi comentariile sa nu mai vedem atata inteligenta prin zona. Pe vremuri aveam un prieten foarte bun, poet, ce scria mult in versuri albe, la prima privire poeziile nu aveau nici o noima dar dupa ce le analizai mai atent pareau foarte interesant doar pentru unii pentru altii pareau si mai ciudate, asa si cu lucrarile domnului Constantin Grangure, parerea mea proprie este ca esti un norocos pentru ca ai parte de astfel de amici ce pot sa scoata din mainile lor opere de arta.
    Sa auzim de bine.

    • 9 catalinsorescu

      Multumesc Emil ! Am de gand sa las orice comentariu chiar daca nu sunt de acord cu continutul lui si chiar daca ma critica. Acuma na, daca va fi vorba de injuraturi, probabil ca o sa le tai, dar, in principiu, parerea altora este sfanta pentru mine, chiar daca nu imi place!

  5. 10 rip-cut-saw

    Adaug si eu o rosie stricata: http://en.wikipedia.org/wiki/Jante_Law
    Mai ales ca azi nu a mancat nici carasul nici ciortanelul🙂 doar ceva balos ametit.

    • 11 catalinsorescu

      Da, mentalitatea asta de tip rural e un atavism datorat mileniilor petrecute de stramosii nostrii organizati in triburi, ginte, hoarde, sate. In acele conditii un element diferit era un punct de slabiciune – un fel de veriga slaba. Cu tot urbanismul cu care ne mandrim de ceva timp (noi, romanii, de o f. scurta perioada!) unii nu au invatat sa traiasca intr-un mediu democratic in care nu mai dam cu pietre in cei cu care nu suntem de acord!

    • 12 Morosanul

      As spune ca un echilibru trebuie in orice, acel ruralism, sentiment de trib sau conservatorism scandinav nu se suprapune exact peste „trasul in jos” descris in bancul celebru.
      E normal ca orice principiu dus la extrem e aberant pana la urma, interesul comunitatii este ca membrii ei sa contribuie la beneficiul comun, nu sa se desprinda in interes pur personal. Bineinteles ca dus la extrem, ca in Jante Law favorizeaza mediocritatea si aplatizarea valorilor.
      In celalta extrema insa, sint grupurile in care fecare e „destept”, fiecare se crede o somitate, un geniu care trebuie sa fie admirat pt orice idee sau lucrare, si ca trebuie sa dea lectii celorlalti inca inainte de a avea mai mult decat o vaga idee despre ce vorbeste. Din pacate exista si aceasta latura, la fel de daunatoare.

      • 13 catalinsorescu

        Ai perfecta dreptate! Nu oricine „scoate capul” e si indreptatit sa o faca! Ca sa nu se intample asta, s-au creat sisteme de valori. Dar cum valorile se schimba mereu, e greu de stabilit cine si cum are dreptul „sa scoata capul”. Asa ca moderatia si bunul simt ar trebui sa aiba prioritate ! E tare alunecos acet teritoriu …😉

  6. 14 rip-cut-saw

    Se vroia o ironie la primul comment ca sa nu fiu gresit inteles🙂

  7. 15 adi

    Foarte interesant articolul și blogul în general, dar când vedem poze cu cuțitoaia cea nou achiziționată ?

    • 16 catalinsorescu

      Cutitoaia cea nou cumparata a facut pui intre timp🙂 Acum sunt 3 cutitoaie !

      3 cutitoaie, se leganau,
      pe o panza de paianjen…

      si-au mai chemat o cutitoaie!

  8. 17 Marian

    Felicitari Adi, m-ai facut sa zambesc.
    Uitasem ca vreau sa aflu anumite lucruri, de-aia ma uit pe aici si prin alte locuri.
    Spor.

  9. 18 matei campan

    eu cred ca inainte de-a avea dreptate trebuie sa avem tact si politete. poti sa critici si sa ai dreptate si fara sa fii dispretuitor, mai ales cind „intri la cineva in casa”. e ca si cum ai vedea de pe strada pe fereastra, la cineva in casa, o carpeta cu „rapirea din serai” si asa te roade, ca dai buzna la el in casa si-l faci in toate felurile pt ca tine asa un kitch pe perete. ai dreptate, dar n-ai dreptul.

  10. 20 Vasi

    Vorbe, … „lemne”, cum spunea Flavius, astea-s lemne.
    Amu am ajuns in loc sa ne bucuram de fiecare artist ori meserias,mai de graba le-am trage o piatra in cap, ca si asa sunt putini si abia traiesc, unii dintre ei sunt de-a dreptul marginalizati.
    Stiu aici un sculptor in piatra, care nu are ce pune pe masa si e chiar meserias. Dar nu are absolut nicio poarta deschisa.Cativa au facut bani pe spatele lui, vanzand ce el facea, dar lui ii revenea extrem de putin.Acum lucra la banda ca necalificat pe 480 lei pe luna.
    Si chiar daca faci mai mult sau mai bine ca altul (desi daca ai face, insemna ca ai muncit sa ajungi acolo si cine munceste si apreciaza munca) atitudinea potrivita ar fi sa ne sustinem , nu sa ne calcam in picioare.
    Adica ma, sunt mic da, dar exist. Dar ala-i mester si dinastia nu sunt prea multi la noi.

    • 21 catalinsorescu

      Multumesc pt. atitudinea ta pozitiva!
      Din pacate in „lumea artei” de pe la noi este o mancatorie de te doare mintea! Asta din cauza ca este un ciolan atat de mic de ros si toti se bat cu inversunare pe el!
      Nu mi s-a parut ce este viabil statutul de artist independent care coexista cu altii! Toti sunt organizati in bisericute: isi lauda prietenii si ii improasca cu noroi pe toti ceilalti. Asta ca la final „va fi numai unul”, chiar el, ca McCloud din clanul McCloud (filmul Nemuritorul).😦

  11. 22 matei campan

    mincatorie in lumea artistica exista la noi (si peste tot) de cind exista artisti, nimc nou sub soare. nu-i neaparat vorba de ciolan ci de ego si tine chiar de natura meseriei. nu uitati ca artistii-s niste persoane cu ego exacerbat si cu dorinta de afirmare pe maasura. poate ca la noi, noi fiind mai „cu mot” e si mai si ca aiurea. nu va ingrijorati, e normal si nimic neobijnuit. nici Leonardo nu se inghitea de fel cu Michelangelo, sa dau un exemplu la indemina si sint o multime de exemple cunoscute sau mai putin cunoscute.

    • 23 catalinsorescu

      Matei, probabil ca asa e de cand lumea! Si concurenta/polemica/diferenta de opinii chiar face bine. Doar ca dincolo de un punct devin penibile.
      Privita din exterior arta poate parea un lucru minunat, dar nu-i usor/placut sa traiesti ca artist! Poate la noi e chiar ma greu decat in alte parti. Poate chiar, cu cat rasplata financiara este mai mica (si la noi asa este), cu atat orgoliul se exacerbeaza! De undeva tot trebuie ca creierul sa-si primeasca rasplata!

  12. 24 emil

    Mai rau este cand cei ce nu au nici in clin nici in maneca cu arta se cred mari critici si isi dau cu parerea peste tot, in special unde nu vrea nimeni sa le asculte opinia si nu ma refer la blogul lui Catalin neaparat.

  13. 25 matei campan

    vreau sa zic, ca in ciuda vitregiilor regimului, pe vremea trecuta, artistii aveau la noi un statut destul de bun si erau mai apreciati de „clasa medie” si cit de cit educata de pe la noi, plus ca o gramada de doctori, avocati, sefi de restaurante (unul din cei mai mari colectionari de arta din Cluj, de pe acele vremuri, era un sef de restaurant), etc., oameni cu oarecare bani. cum nu prea aveau pe ce da banii, cumparau picturi, sculpturi, grafica. dupa revolutie treburile s-au schimbat dar nu neaparat in bine. acuma banii-s la tot felul de parveniti pt care arta-i ultimul lucru pe care ar da banii.
    nici in strainatate treburile nu-s mai roz pt artistul de rind, doar o elita restrinsa o duce bine si una si mai restrinsa, foarte bine, publicul larg fiind poate mai refractar decit era la noi pe vremea comunismului.
    acum artistilor de pe la noi le lipsesc in primul rind cei specializati in promovarea lor, „impresarii” profesionisti. un artist nu prea poate si nici nu are timp si talent neaparat pt partea de afacere. in alte tari e ceva normal sa ai pe cineva care te promoveaza.

    la noi orgoliul exacerbat e peste tot, nu se rezuma la categorii. nu trebuie decit sa circuli pe drumurile patriei ca sa vezi cum egoul se revarsa din fiecare sofer.

  14. Pai asa-i in „iadul” romanesc , noi (romanii) ne „omoram” mesterii direct sau indirect. Direct prin judecata aspra de care suntem in stare, nu poti judeca pe cineva daca nu-l cunosti, ca astfel vei „reusi” sa-l judeci gresit, oare cati au incercat sa-l cunoasca pe acest mester de la care a inceput toata discutia( eu cel putin am ramas uimit de frumusetea lucrarilor, chiar socat la prima vedere:)). Si mai is destule „fapte ” prin care putem descuraja mesterii.
    Iar indirect prin nepasarea noastra, prin faptul ca acceptam acele chinezarii in casele noastre , acele gunoaie in locul obiectelor traditionale romanesti. Dar am invatat ca tot ce fac alti ii mai „bun” ca al nostru, asa cred foarte multi, de exemplu un caz concret: nu stiu ce firma straina cumpara material lemnos de prin zona mea, firma o transporta si face mobila pe care romanii o importa la preturi foarte mari. Interesant, nu?! Oare cati ani ne mai trebuie sa ne schimbam conceptiile?

    • Romanii asteapta sa vina „vremuri mai bune” inca de pe vremea lui Burebista!🙂 Dar se indeparteaza pe zi ce trece de acele „zile mai bune” prin furt, minciuna, lene, parvenitism etc😦

  15. 28 Anca Udvardy

    Il cunosc pe dl.Grangure de foarte mult timp.De peste 20 de ani nu ne-am mai vazut fiind plecata din tara.De aceea pentru mine a fost o deosebita placere si bucurie sa-i vad lucrarile.Talentul dinsului nu poatefi controversat!

    • Multumesc pentru comentariu! Pe dl Grangure il vizitez cu drag de cate ori am drum in zona in care dansul are alelierul. Imi place sa-l vad cum lucreaza si sa incingem cate un paharel f. mic de tuica!😉


  1. 1 Workshopuri… « Cătălin Sorescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: