Piatra belgiană din piaţa de vechituri

22Noi10

După o bună perioadă de timp în care nu am mai fost deloc prin pieţele de vechituri, duminica trecută am dat o scurtă tură la vânat de „bunătăţi”…  Trebuie să spun că interesul pentru pieţele locale mi-a scăzut dramatic după ce am început să aduc unelte vechi din Anglia, o ţară infinit mai bogată la acest capitol!

Aşa cum m-am şi aşteptat, captura de unelte de soi a fost inexistentă! Pierderea de timp, vreo 2 ore cu tot cu drum, a fost, însă, salvată de o descoperire cât se poate de plăcută…

Margând printre rândurile pline de nimicuri fără valoare (cel puţin pentru mine), atenţia mi-a fost atrasă de exclamaţia unui vânzător:  „dom’ doctor, hai să vă dau un brici bun!”. La vreo două mese mai în faţă se oprise un domn de vârstă medie – doctorul – în faţa unei mese pe care un bătrân îşi etalase câteva produse. Printre acestea se găseau vreo 3 brice de bărbierit (nici unul nu era în stare bună, aşa cum promisese vânzătorul), 4-5 pietre de ascuţit foarte uzate şi alte câteva mărunţişuri care nu merită amintite.

Cuprins brusc de interes m-am apropiat de personajele de mai sus şi am urmărit preţ de câteva minute discuţia pe tema bricelor dintre cei doi. Aşa am aflat că bătrânul vânzător, în vârsta de vreo 70 de ani, avea briciurile şi pietrele de la tatăl său, fost frizer. Cică avusese mai multe astfel de ustensile, dar dăduse o parte dintre ele la piaţă. M-a uimit faptul că el nu ştie să folosească briciul (cica nu ar avea indemânare) şi vorbea cu respect despre „bătrânul” (tatăl său) căruia „îi mergea mâna pe cureaua de brici de nici nu vedeai briciul”!

Aşa cum am spus deja, nici unul dintre brice nu merita atenţie: erau foarte uzate în urma zecilor de ani de folosire. Probabil erau ultimele brice ce-i mai rămăseseră după ani buni de ieşit cu ele, saptămânal, la piaţă. Şi pietrele erau în stare jalnică: toate fuseseră folosite până la epuizare iar unele erau şi sparte.

O piatră, însă, mi-a atras atenţia: deşi era foarte uzată, prin mizeria adunată pe ea de-a lungul timpului se vedeau cele 2 straturi de culori diferite specifice pietrelor belgiene! La o privire mai atentă exact asta s-a şi dovedit a fi: o piatră belgiană bi-coloră natural! Urrrrrrraaaaa!

După ce am achitat piatra (10 lei) i-am cerut fostului proprietar câteva detalii suplimentare despre ea… Nu a ştiut să-mi spună prea multe! 😦 Cam asta e tot ce am aflat: O avea de vreo 20 de ani de la tatăl său. Nu o folosise niciodată pentru că nu ştie să ascută briciul iar pentru cuţite este prea fină (afirmaţia dânsului). Tatăl său folosise piatra ca să ascuta bricele, dânsul fiind frizer/bărbier. Nu ştia de unde provenea piatra, dar bănuia că tatal său o folosise mai bine de 30 de ani! Poate şi el o primise de la un alt bărbier mai în vârstă, dar asta s-ar fi  întâmplat cu foarte mulţi ani în urmă!

Interesant este că piatra are o dimensiune rectangulară standard: 125×30 mm şi este bicoloră natural! Acum peste 50 de ani doar astfel de pietre se vindeau! Nu apăruseră încă pietrele belgiene a căror parte galbenă este lipită pe o altă piatră [gri] folosită ca suport (cum sunt pietrele „standard” şi „selected” de acum)! Între timp, pietrele care atunci erau comune, acum au devenit rarităţi care nici nu mai apar pe listele de preţuri! Cine ştie ce va fi peste 50 de ani! Poate nu vor mai fi pietre belgiene deloc, datorită epuizării zacământului!

Întâmplarea face să am acasă o piatră bicoloră natural (calitatea kosher) chiar cu această dimensiune! Iată cele două pietre fotografiate împreună:

Piatră belgiană veche, bicoloră natural, alături de o piatră similară (calitatea kosher), nouă

Anunțuri


14 Responses to “Piatra belgiană din piaţa de vechituri”

  1. 1 Daniel

    Foarte interesanta povestea. Felicitari pentru timpul alocat acestei povesti.

  2. 3 marius cuceu

    Faina impartasire, multumim mult.
    Am si eu un coleg de servici care are o piatra de la bunicul sau , tot pentru brici o folosea si o tinea in cutie de lemn. Briciul nu l-a mai pastrat ca arata jalnic insa a pastrat piatra ca i s-a parut interesanta. Tot bicolora belgiana era piatra cu o uzura destul de avansata dar mai ingrijita parca.
    O zi frumoasa iti doresc.

  3. 5 Claudiu

    Pretuieste piatra veche si folosestele pe cele noi!
    Sa o stapanesti…defapt sa le stapanesti sanatos!

  4. 7 cipm

    Sa aveti parte de cat mai multe bucurii de astea!
    Este ca o intoarcere in timp plimbarea prin piata de vechituri. Cateodata gasesti lucruri foarte interesante. Imi place si mie… insa ma limitez doar la privit din lipsa de multe inclusiv de spatiu.
    Am gasit pe tvr.ro un film despre un pasionat ca si dumneavoastra care are acuma „Casa cu o mie de povesti”
    http://tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2010-11-10-18-20.flv&id=Dincolo%20de%20harta

    • Intr-un timp mergeam destul de des prin pietele de vechituri… Acum, tot mai rar gasesc lucruri interesante. Poate si din cauza ca am cam luat tot ce-mi placea! 🙂
      Multumesc pentru link!

  5. 9 1q

    Salut, am vazut ca sunteti destul de informat in privinta pietrelor de ascutit. As avea o intrebare,am achizitionat de scurt timp o piatra de ascutit produsa de fox cutlery, descrierea ei este piatra fina naturala model pl001 cu baza de lemn .Am cautat ceva date in plus (review) dar din pacate nu am reusit sa gasesc, m-ar interesa o granulatie echivalenta, tip 800, 1000, 2000. Asta bineinteles daca a-ti vazut sau probat. Fiind prima si neavand o alta ca sa o compar la „pipait” nu stiu sa-mi fac o parere despre ea.

    • Bogdan, nu am folosit acest tip de piatra asa ca nu pot sa-ti spun ce granulatie are. Din poza nu pare a fi mai fina de 1000, dar nu te baza pe asta…

  6. 11 campan matei

    un prieten, chiar dupa ce a luat de la tine o piatra belgiana a gasit la Oser (piata de vechituri din Cluj) una belgiana bicolora in stare buna…
    din cind in cind mai gasesti. un alt prieten a gasit una bicolora masiva mai demult. nu mai stiu de unde are frate-meu pe alea belgiene, una albastra si una bicolora.

    am fost la tirg la Negreni – nici o piatra de ascutit, in schimb o gramada de fieratanii interesante, vreo citeva barde, dupa care mi-a lasat gura apa, mai ales una m-a imbolnavit… alte scule pt lemn, tare slab, si-a gasit frate-meu ceva rindea „dinte de baba” 🙂

  7. Salut!

    Pietrele de ascutit se pot reconditiona cumva? Sau dupa un anumit nivel de uzura se pot arunca?

    Ce faci cu uneltele? Nu te-ai gandit sa le expui undeva?

    • Desigur ca pietrele de ascutit se pot rectifica! Eu folosesc coala de smirglu pusa pe un suport plan (o bucata de faianta de exemplu). Am vorbit la Muzeul Banatului de o expozitie de unelte vechi, dar inca nu m-am incumetat sa ma apuc de lucru: documentat fiecare piesa, facut etichete, planse etc


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: