Invitaţie…

22Aug11

Faptul că Matei pare destul de interesat de activitatea mea la garajul transformat în atelier de tâmplărie, mă conduce spre presupunerea că ar putea fi şi alţii interesaţi de acest aspect.

În această ordine de idei, poate falsă, poate adevărată, o să lansez către toţi pasionaţii de lucrul în lemn invitaţia de a-mi vizita locaţia pe care o numesc, prea pretenţios, atelier! Cu o astfel de ocazie vom putea povesti despre lemn, unelte sau ascuţire în faţa unui banc de lucru şi cu câte o bere rece în mână. Doritorii vor putea testa (desigur, gratis) unelte clasice englezeşti, unelte Narex, Stanley, pietre de ascuţit etc. De asemenea vom putea proba impreună modul în care diverse soiuri de lemn exotic se comportă în timpul prelucrării cu unelte de mână.

Cum în timpul săptămanii sunt la serviciu pană la ora 18:30, aceste întâlniri le pot programa doar de la ora 19. În weekend-uri voi fi disponibil pe o plajă orară mai mare, cu condiţia să nu fiu plecat din localitate. Aşa că, dacă aveti drum prin Timişoara, nu ezitaţi să mă contactaţi telefonic sau pe mail ca să stabilim o întâlnire! Numărul meu de mobil este: 0724.288.362.

Proaspăt achiziţionata rindea bloc "low-angle" Stanley Premium ne aşteaptă la un "drive-test"



37 Responses to “Invitaţie…”

  1. 1 vlad

    aceeasi invitatie este valabila si pentru cei ce au drum prin cluj!

  2. 3 FlorinMihai

    Vor fi si spre vanzare astfel de rindele?

  3. Salut,

    Ma cheama Lucian Craciun, eu chiar fac mobila din pal de multa vreme (www.mominteriorart.ro).
    De vreun an m-a apucat si pe mine pasiunea asta cu lemnul, hand tools etc.
    Totul a pornit de la dorinta achizitionarii unui banc de tamplarie. Pana la urma mi-am luat carti, scule (de la aceeeasi furnizori ca si tine – Dieter schmidt-Feine Werkzeuge) si am facut bancul. Il am in atelier si ma folosesc de el.
    Ideea mea e urmatoarea: lasand la o parte pasiunea pt scule, vad ca nu prea fac multe cu ele (stiu sa le folosesc, m-am exersat nitzel) dar, cred ca nu am un mod de abordare al lucrului in lemn (la pal e muuult mai usor). Ar fi util, pt mine, sa lucrez, dupa amiaza, cumva, (incat sa nu-mi intrerup lucrul in firma) cu, sub indrumarea unui tamplar vechi, numai cu scule de mana, si sa il ajut la cateva din lucrarile lui, un fel de ucenic. Altfel simt ca incep sa bat pasul pe loc cu handtools-urile astea si woodworkung-ul asta la un nivel super amatoristic. Iti scriu astea, pt ca in caz ca stii o astfel de persoana as fi interesat. Eventual intr-un concediu, ca tu esti cam departe de Brasov.
    De asemenea, daca mai faci vreo comanda la fine-tools, in Germania, m-as alipi si eu pt cate ceva, incat sa se imparta transportul la mai multi.

    Am uitat sa-ti spun, trebuia sa incep cu asta:
    E fain blogul asta al tau, imi place, ma bucur ca il tii si imi dau seama ca iti ia ceva timp. Multam. Keep up the good job!

    • Si eu am facut mobila din PAL la un moment dat. Nu am avut firma, dar am prins cateva lucrari platite. Nu-mi [mai] place PAL-ul asa ca am renuntat. Lemnul e foarte frumos dar munca cu el e mult mai laborioasa si neplatita in Romania! Marea dificultate la lemn este lacuirea, pe care foarte putini stiu sa o faca decent. De obicei este execrabila iar autorul este foarte mandru de ce a facut! O alta problema la lemn este realizarea placilor late, din bucati mai inguste, imbinate perfect (tehnic si estetic). Din acest motiv nu prea se mai face mobila din lemn la noi. Cu exceptii, desigur!
      Si eu am invatat din carti, Internet, dar si prin incercari! Un mare pas pe care trebui sa-l faci este ascutirea buna si eficienta a uneltelor. Acesta este primul mare pas care desparte un meserias de un hobbyst!
      Din pacate nu cunosc nici un tamplar … De altfel cred ca au ramas foarte putini de la care ai avea de invatat mai mult de o ora! De obicei sunt niste impostori care habar nu au ce inseamna lemn prelucrat exact si elegant! Toti ii dau bataie pe circular, abricht, banzic, pe care nici nu stiu sa le ascuta si nici cand sa le ascuta.
      De la Fine-Tools cumpar pe firma asa ca e mai greu cu alipitul. Eu primesc factura pe continut si selectia produselor o fac dintr-o fereastra speciala destinata reseller-ilor (inaccesibila clientilor „normali”).

    • 7 Anonim

      Salut Lucian,

      Stiu in Brasov un batranel care inca lucreaza si numeste Neculae Purcarea. Il gasesti si pe net. Poate inca il mai prinzi cat ii in viata!

      Bafata,

      Tot un amator si pasionat de lemn, Vali!

      • Multumim de informatie!

        • 9 Lucian

          Salut,

          Ma bucur ca imi scrii si multumesc! Il cunosc de mult pe Nicolae Purcarea. Mai discut cu el din cand in cand despre lemne, dar e destul de batran si nu mai lucreaza. A si fost acu’ 2 ani, cand m-a apucat pasiunea si imi luasem sculele, la atelier la mine. Cristina, sotia mea, i-a fost eleva intr-ale sculptatului si incrustatului lemnului.

          E un om deosebit! A facut vreo 17 ani de inchisoare politica, impreuna cu marile personalitati de la noi. Acum, de curand, a scos o carte despre perioada asta din viata lui…

          Lucian

          MOM Interior Art

          0745 166347

          fax 0268 334044

          http://www.mominteriorart.ro

  4. si imi place sigla facuta de tine! cu penele de rindele pt profilare. Super ideea!

  5. Am trecut si prin etapele astea :facut panou din mai multe scanduri, indreptat panoul cu rindelele de mana, adus la o grosime anumita – cam tot ce-ti ofera internetul (si nu e putin). A propos oare nu exista cumva o metoda mai simpla pt operatia asta – grosime? Ceva de genul sa ai de-a stanga si de-a dreapta piesei pe care vrei sa o aduci la o anumita grosime, cate o piesa cu lgrosimea dorita, si sa treci cu un gealau (robanc, rauhbank, jointer plane) foarte lung peste ele incat lama sa atinga doar piesa de prelucrat, si capetele sa se sprijine pe aceste doua piese? Ca principiu, dar probabil s-a inventat ceva mai bun… Mi se pare putin prea laborios cu trasatul liniei de jur imrejur etc. aia erau oameni practici!
    Legat de lacuire iese destul de bine, dar cu pistolul, si nu de catre mine ci de unul din angajati. Pt pensula sunt unele lacuri (mai scumpr, cam dublu) care sunt speciale pt dat la mana, cu pensula. Am vazut niste mostre facute de cei care vand si erau incredibil de perfecte. Firma care le vinde se cheama Lomilux. Ei vand produsele firmei italienesti ICA.

    • Referitor la grosime, cred ca atunci cand se lucra cu unelte de mana nu prea se lua in considerare grosimea perfecta. Cateva zecimi de milimetru nu prea conteaza practic la lemn, care oricum lucreaza in timp. „Perfectiunea” a aparut o data cu masinile mecanizate dar vizual nu prea conteaza atat de mult (poate doar pentru cel care face mobila e important sa stie ca e „la zecime de milimetru”). Chiar James Krenov spunea ca lemnul are niste tolerante ale lui, nu e ca metalul…
      Referitor la lacuri, cert este ca exista produse profesionale care nu au nici o treaba cu cele comerciale, din supermarketuri. Si pretul este mult mai mare, desigur… Lacurile din supermarketuri sunt destinate uzului gospodaresc, unde nu prea exista criterii de apreciere… Am folosit si eu lacuri poliuretanice profesionale si sunt cu totul altceva!

  6. ca sa ma laud, iata un link catre bancul te tamplarie facut de noi (adica m-au ajutat si baietii din firma, ca nu mai aveau rabdare sa ma vara indreptand scanduri la rindeaua de mana). E facut cam 50% mecanizat-50%manual (imbinarile coada de randunica, rindeluirea fina peste tot, indreptarea blatului, aducerea la grosimea de 90mm a blatului etc.):

    http://www.facebook.com/#!/photo.php?fbid=127245894041850&set=a.127224950710611.16911.100002693215887&type=1&theater

    http://www.facebook.com/#!/photo.php?fbid=127232294043210&set=a.127224950710611.16911.100002693215887&type=1&theater

    • Este minunat bancul facut de voi! Cum ai facut suruburile din lemn (interior si exterior)? Ce lemn ai folosit? Am remarcat rindeaua ECE pe masa !🙂

      • Mi-a facut cineva un tarod din metal (otel) la strung, freza etc. Cu el am facut intr-un lemn o piulita. pe ea am montat o freza de mana (Oberfraese) cu o frezuta (pe care am cumparat-o special pt aceasta operatie) conica. Intai am vazut ce unghi are frezuta (60*) si apoi i-am zis strungarului ce unghi sa aiba filetul tarodului. Dupa aceea a fost destul de simplu: am invartit un cilindru de lemn facut la strung (viitorul surub dar nefiletat inca) in dispozitivul piulita freza cu frezuta conica la care am facut si un mic „jgheab”-ghidaj care sa faca sa avanseze surubul din lemn mai precis.
        Nu au iesit chiar perfecte suruburile, si cam trebuie 2 oameni ca sa mearga mai bine, dar cred ca dupa vreo 2 suruburi iti formezi mana.
        Dar cel mai bine cred ca functioneaza un tarod cu filiera de cumparat, dar am vazut ca in unele locuri nu au diametre atat de mari si in altele sunt foarte scumpe.

        • Da, la diametre mare sunt scumpe kit-urile de facut filete in lemn… Dar sunt foarte faine bancurile cu suruburi mari din lemn…

      • 18 R3ven

        Referitor la cum faci suruburile din lemn de diametre mari am gasit pe un forum cateva raspunsuri. Sunt si cateva linkuri acolo referitor la cum poti sa le faci si chiar de unde sa le cumperi. http://www.forestryforum.com/board/index.php?topic=49489.0

        • Multumesc pentru link. Pentru suruburile mari dispozitivele comerciale sunt foarte scumpe. Sa-ti faci singur dispozitiv e destul de complicat mai ales ca ai nevoie de 1-2 suruburi din alea. Cel mai bine ar fi sa cumperi suruburile de la cineva care se ocupa cu asta…

  7. La ascutit nu mi-e prea greu-internetul e plin de lectii! In pricipiu daca reusesc sa-mi „barbieresc” par de pe mana cu lama (de rindea sau dalta sau ce-o fi) proaspat ascutita, cred ca e ok.

    Problema mare e intr-adevar asta: nu e apreciata mobila din lemn, si mai ales cea facuta manual, la noi in tara. Nu cred ca intereseaza pe cineva cum e facuta mobila lui (mecanizat sau manual) atata timp cat rezultatul e cam acelasi. Si nu stiu care e solutia. De asta si continui cu mobila de pal. Asta poate fi scoasa la preturile cerute de piata, deci poate fi vanduta!
    Daca si cand mai gasesc cate un client care vrea lemn si accepta pretul, ok.

    Dar cred ca lucrez foarte, prea incet de mana si cred ca s-ar putea lucra mult mai repede. Am impresia ca noi gasim multe franturi in internet dar nepuse in ansamblu. Toti stiu sa realizeze tot felul de chestii si detalii in internet (sa ascuta, sa indrepte/neteseasca o suprafata, sa faca o imbinare coada de randunica etc-si sunt f utile lectiile astea) dar Frank Klausz face mobila-si chiar traieste din asta! Stie cand si in ce locuri trebuie sa renunti la calitate in favoarea vitezei, are toate operatiile in cap, nu sta si gandeste „aaa ce fac dupa asta”, stie, pta ca a invatat mestesugul, nu sta sa descopere roata dupa cum incerc eu.

    • Cand lucrezi cu scule de mana este important sa le ai pe toate pregatite si la indemana. Daca stai sa te gandesti unde este rindeaua pentru faltuit si sa te apuci sa-i ascuti lama in timpul lucrului e greu sa fi eficient. Oricum nu esti eficient cu unelte de mana asa ca e mai mult un hobby decat o afacere. E nu traiesc din asta ci o fac ca sa ma relaxez si sa invat sa apreciez mai mult lucrurile din jurul meu.
      Cred ca se pot face lucruri frumoase pe o linie de lucru pentru mobilier din lemn. Nu e la pret de pal, dar unii isi permit si lemn. O problema este ca piata de la noi nu este educata! Multi au venit la mine sa le fac mobila din PAL sau lemn pentru ca li se parea scumpa mobila chinezeasca din magazine gen Praktiker (gioarse). Sperau ca eu sa le fac mobila „custom” mai ieftina ca aia de doua parale din supermarket!😉

  8. A, ce mai vroiam sa-ti spun: te-am vazut mai mult cu rindele metalice – am si eu cateva de la Veritas (din gama low angle bevel up) dar mi-am luat si cateva din lemn de la Dieter Schmidt, marca ECE si sunt foarte faine! mai ales cele normale, cu reglaj din ciocan, nu cele cu reglaj super modern cu surub. Cele cu reglaj din ciocan sunt mai grele si dau senzatia de robustete si calitate. E o placere sa lucrezi cu ele! Rindeaua normala, dubla (echivelentul jack plane-ului) o am asa, (din pacate am cam stricat-o incercand sa-i largesc gura pt o lama mai groasa, si vreau acum sa-mi iau una noua).

    • Ah, am si rindele din lemn toate marimile dar nu am apucat sa le pozez. Am dela cele mai mici (bloc) pana la jointer. Mai toate sunt aduse din Anglia. Am si ceva rindele ECE si Ulmia, germane… Gura ar trebui sa se poata repara cu o insertie dintr-un lemn dur…

      • Sunt curios care rindele iti plac mai mult cum „lucreaza” cele englezesti sau cele nemtesti. Si alta intrebare maniaca: intre ECE si Ulmia care iti place mai mult? am fost curios de cand mi-am luat rindelele. Cele englezesti le gasesti in anglia in magazin sau la firme specializate sau prin car boot sale-uri?

        • Pai nu prea le pot compara pentru ca de la ECE am o rindea de finisat si una cu lama zimtata (toothing plane) iar de la Ulmia am un rabbet plane cu gura reglabila. In plus cele de la ECE sunt mai vechi, luate de pe eBay. Asa ca as zice ca imi place mai mult Ulmia, dar nu e cinstita evaluarea… Cele englezesti le iau de la ceva dealeri online de unelte clasice… Relativ la care sunt mai bune, cele nemtesti sau cele englezesti eu cred ca sunt la fel de bune. Din pacate englezii nu prea mai fac rindele din lemn de serie, asa cum fac Ulmia si ECE. Poate si din cauza ca in UK gasesti cate rindele vechi vrei pe piata second-hand. In UK sunt mai multe unelte second-hand decat in toat restul Europei (inclusiv Germania, Franta, Austria etc). Dar in acest moment daca vrei o rindea din lemn Ulmia si ECE sunt alternativele…

      • Multam, e buna ideea sa repar gura cu o insertie de lemn, o sa incerc!

        • E clasica solutia sa faci un decupaj in fata gurii rindelei si sa completezi cu o bucata de lemn sau chiar cu o bucata de alama….

    • 28 Mike B

      Duminica trecuta m-am nimerit prin piata de vechituri din Mehala, cautam o lama pentru gealau, cu contrafier (sau cum se zice in romaneste la cap iron) dar nu am gasit decat gealau intreg, si destul de obosit. In schimb am gasit si achizitionat in mare viteza o rindea de finisat Ulmia, intr-o stare de m-a apucat un sentiment de lehamite. Trec peste mucegai si rugina: lama fusese ascutita o singura data. In fabrica, pe piatra disc. Cine a manuit-o a lasat lama iesita la jumatate de milimetru, a lastat contrafierul unde era, la vreo 10 mm de tais, a dat cu ea de cateva ori, a facut taisul ferfenita si… a abandonat ideea. Am curatat vreun sfert de ora la lemn si rugina (imi pare rau ca daca tot nu se pricepea n-a luat una hornbeam/lignum vitae, ci varianta de baza beech/hornbeam – hornbeam ce este de fapt, lemn de corn?) si vreo jumatate de ora la ascutire, ca n-am vrut sa pun polizorul pe lama, am lucrat doar pe pietre plate. I-am aplicat si o tesitura secundara, am barbierit niste antebrat, am asamblat si reglat rindeaua si pe urma am consumat cateva bucati de lemn facandu-le talaj, cum bine ziceti nu-ti vine sa te opresti din rindeluit cu o scula buna. Pe site-ul lui Dieter ceva asemanator (nu bag mana in foc ca nu-i echivalentul ECE) costa 70 euro. Am dat pe ea 30 de RON. Incep sa apreciez atitudinea japoneza care considera ca este imoral sa lasi sculele bune celor care nu se pricep la ele😆

      • Eu am cumparat vreo 30 de rindele din pietele timisorene, dar marea majoritate au fost in stare proasta. Romanii, dupa ce ca sunt saraci, isi mai si bat joc de lucrurile bune (in loc sa le foloseasca ca sa faca bani cu ele)…

      • Am cumparat la un moment dat o rindea din piata de vechituri de la unu’ care arata a betiv… Mi-a cerut 10 lei si cand am cerut sa-mi confirme pretul (mi s-a parut mic si mi-era sa nu fie 100 lei) a spus repede 5 lei !? I-am dat 10 lei iar el mi-a spus senin ca daca stia ca platesc asa bine pe rindele vechi nu facea focul cu ele asta iarna! Sa arda in flacari ala care pune rindele pe foc!😉

      • 31 Mike B

        Pai aici e poanta, majoritatea pe care le-am vazut si eu erau in stare proasta, dar pe aceasta Ulmia jegul era strict superficial. Facand abstractie de ceva lac sarit pe unde rindeaua a fost trantita pe ici pe colo acum arata ca noua, hai sa zicem 6 luni vechime. Am vazut si unele care, cinstit, altceva decat foc nu meritau – dar asta numai pentru ca tot din neglijenta s-au degradat incat ar fi prea mult de lucru la ele ca sa le refaci, si la modele standard nu prea merita. Tamplaria este totusi un mestesug, care cere ani de ucenicie sau de munca autodidacta pentru a fi stapanit; in schimb ca lemnul tare arde bine si ca fierul vechi se vinde rapid stiu si cei mai inculti dintre inculti.

  9. Ai idee cat sunt taxele vamale daca cumperi din state?

  10. Salut din nou, ce mai faci, ce mai mesteresti?
    Vreau sa te intreb, stii cumva cu ce se lipeste furnirul cel mai bine?
    Am vazut intr-o carte „hide-glue”. Ai idee ce adeziv e asta?
    Auzisem ca e f bun cleiul de oase (cu toate ca imbatraneste in timp, dar e un material natural, organic etc, care se „intelege bine cu lemnul). L-am vazut foarte scump pe net. Stii vreo sursa mai ieftina, sa fac niste probe?
    Tu ai folosit?

    • Nu prea mai mesteresc pentru ca am foarte mult de lucru in acest moment cu comenzile de unelte si cu serviciul full-time de inginer software!🙂
      Hide-glue este un clei de origine animala obtinut pe scara larga din piei de animale. http://en.wikipedia.org/wiki/Animal_glue
      Eu am cumparat si folosit astfel de clei de la un magazin de arta. Se pare ca si pictorii folosesc asa ceva, dar nu stiu la ce. Se gaseste sub forma de granule la pungi de 0.5 sau 1 kg. Nu stiu care este pretul in acest moment, dar pretul variaza in functie de magazin, provenienta etc Cleiul de oase este mai putin folosit si mai ieftin ca hide-glue-ul. Furnirul se aplica cu hide-glue cel mai bine. Exista si niste recipienti in care acest clei se mentine la temperatura mare (lichid) pe parcursul operatiei. Acesti recipienti sunt fie pasivi fie activi (electrici).

    • 36 Anonim

      aracetul incolor (hide glue)

      • 37 Mike B

        In cazul asta „hide” este un „prieten fals” in sensul ca suna cam la fel, dar inseamna altceva. Hide glue e doar cleiul de piele, termoplastic, cu lipire buna si foarte apreciat de cei vaduviti de simtul mirosului. Un adeziv „invizibil” s-ar putea numi „hidden glue” daca ar fi numit asa de vorbitori de engleza.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s