Ascuţirea uneltelor

05Sep11

Tocmai am constatat că a trecut destul de mult timp de când nu v-am mai bătut la cap cu ascuţirea uneltelor şi mi-am zis că acum este momentul să o fac!

Săptămâna trecută am „tunat” o rindea Stanley #4 1/2 (veche de vreo 50 de ani, mai exact „type 15” fabricată în anii ’40) iar această preparare a inclus şi o ascuţire „japonezească”, după cum a specificat destinatarul. După ascuţire m-am pus să-i fac şi un drive-test „scurt”, dar abia după vreo jumătate de oră de tăiat în neştire şpan din diverse soiuri de lemn m-am îndurat să las rindeaua din mână! Este culmea cum, de fiecare dată când iau în mână o rindea proaspăt ascuţită, mă apucă frenezia rindeluitului de nu-mi mai vine să o las jos! 😉

Deşi spanul pe care l-am produs cu această ocazie a fost  minunat de uniform şi de subţire (printre cele mai bune pe care le-am „produs”, cu grosime constantă în jur de 0.12 mm), de fiecare dată când mă uit la imaginea următoare mintea începe a-mi colinda pe câmpiile imaginare ale ascuţimii supreme:

Rindea cu lamă "Awaji No Yunagi" făurită de maestrul japonez Chiyozuru Sadahide

„Mătasea” care iese din corpul rindelei este „şpan” de lemn produs prin rindeluire! Incredibil!

Lama acestei rindele este una cu totul şi cu totul specială: este una dintre cele doar 3 lame care poartă numele „Awaji No Yunagi”, lame produse la maturitate deplină de cel mai renumit făurar de unelte din Japonia – Chiyozuru Sadahide. Din păcate, datorită rarităţii şi a preţului astronomic,  nici una dintre aceste 3 lame de rindea nu vor fi folosite practic de un lucrător în lemn (toate sunt în posesia unor colecţionari)!

Probabil, aceaste 3 lame sunt cele mai bune sau printre cele mai bune câteva produse vreodată, dar roluri foarte importante joacă şi cei care le ascut, de obicei alţii decât cel care le-a forjat!

Anunțuri


29 Responses to “Ascuţirea uneltelor”

  1. 1 Bogdan

    Apropo de unelte.Cum se ascute o foarfeca?

    Multumesc

    • O foarfeca se ascute ca si cum ar fi doua cutite. Practic o foarfeca e formata din doua cutite incrucisate cu taisele spre interior. E greu de exprimat in cuvinte mai detaliat…

      • 3 Bogdan

        Ai incercat sa ascuti asa o foarfeca si ti-a reusit?(pe piatra de apa?)
        Cum se ascute o lama, de cutit(din otel), zimtata?
        Poti sa-mi spui cateva cuvinte despre cutite ceramice versus cele din otel?(Avantaje si dezavantaje)Care sunt mai bune?

        • Am ascutit foarfeci pe piatra de apa. E cam incomod daca nu se desfac cele doua jumatati. Lamele de cutit zimtate (cu seratii) se ascut cu pietre sau pile rotunde exact de dimensiunea interioara a zimtilor. Asta e teoria, dar nu m-as apuca sa ascut asa ceva. Prefer sa nu cumpar cutite cu seratii. Sunt bune pentru cei care nu stiu sau nu vor sa ascuta cutitul deoarece tin foarte mult fara a fi nevoie sa fie ascutite. Dar cand se tocesc (tin ani buni), le cam arunci si basta. Cutitele ceramice sunt foarte dure si tin taisul ani buni (nu trebuie sa le ascuti). Dezavantajul este ca nu pot fi ascutite (sau nu cu mijloace casnice) si sunt foarte foarte casante. Un cutit ceramic scapat pe gresie se sparge instantaneu. E bun pentru cei care nu vor sa ascuta cutite si sunt suficient de atenti sa nu-l scape din mana. Eu prefer otel inox bun (VG-10, silver-steel etc)

  2. 5 Patriciu

    Poze ca astea m-au facut sa trec pe scule japoneze, in urma cu ani buni… Poti gasi pe eBay, lame produse de mesteri de care nimeni nu mai stie si care sunt cel putin la fel de bune ca ale lui Chyozuru. El doar a fost super mediatizat. In special Odate l-a facut cunoscut publicului in cartea sa „Japanese woodworking Tools”.
    Poti obtine talas la fel de fin ca in poza si cu o rindea Stanley. In special cu o rindea bloc de 12 grade. Problema e doar ascutirea. Otelul e prea moale si prea grosier. II pui o lama Hock, il ascuti la unghi de 30 de grade, pe pietre de apa pana la 8000 si gata.

    • Patriciu, bine ai revenit! Recent am adus o lama Hock pentru cineva (era pentu un Stanley #4 1/2) si am pus lama Hock langa o lama Stanley de pe o rindea block Premium: https://csorescu.wordpress.com/2011/08/24/rindeaua-bloc-stanley-sweetheart/
      Lama de la Stanley este mai bine finisata (fara urme de frezare) ceea ce m-a cam dezumflat in legatura cu lamele Hock. E posibil ca tratamentul criogenic la care sunt supuse sa le creasca performantele, dar finisajul nu e de top (trebuiesc planeizate cu siguranta pentru eliminarea urmelor de frezare)!

  3. 7 Patriciu

    Stii ca am facut o pauza de un an si jumatate… Incet dar sigur imi revin. Pe vremea mea 🙂 lamele Hock erau singurele si bune si ieftine. Doar Sweetheart vintage erau comparabile dar nu se potriveau un corpul rindelei bloc tip nou. Tin minte ca atunci am bagat si epoxy gri in corpul rindelei bloc, ca lama sa aiba suport si sa nu mai flexeze.
    Pai daca Hock are urme de frezare, e de rau. A mea are doar rizuri scurte in lung, foarte usoara de planeizat. Posibil ca Hock sa se fi mutat in China cu manufacturarea, dupa ce se mutasera in Franta…

    • Da, nu mi-a parut prea atent lucrata lama Hock. O lama Hock pentru o rindea bloc Stanley costa mai mult ca rindeaua (38 – 50 euro in functie de otel), deci nu e ieftina decat relativ la lamele Japoneze de super-clasa.

  4. 9 grassu100

    hee, urata treaba cu ascutitu foarfecilor. pe langa faptul ca trebuie sa formezi bine unghiurile la foarfeci, cele doua lame trebuie sa se si supapuna corect ( prin forfecare, evident). Daca nitu sau surubul care uneste cele doua lame este prea strans( rigid) lamele tind sa se suparpuna shi sa nu obtii o taietura corecta/ uniforma. Idem, daca ai joc prea mare lamele vor tinde sa se departeze una de cealalta si se vor incaleca peste material ( paper jam) . Aceeasi problema apare la toate sculele/uneletele care lucreaza prin forfecare ( masina de tuns, de tocat carne, etc.) Cu cutitele cu striatii iara ii greu, Daca ai un cutit cu distanta mare intre dinti ( cutit de paine) poti incerca o pila de ascutit lantu la drujba sau pietre cu profil cilindric( de aceeasi dimensiune ) sau un masat( probabil mai aspru). la cutitele cu zimti/dinti mici poti incerca cu pile diamantate( exista in varianta mini) sau cu coli de smirghel indoite( pentru a forma unghiul dintilor).

  5. 10 matei campan

    la foarfeci totusi trebuie oarecum sa se „incalece” lamele, adica sa fie presate una de alta, de aceea sint usor curbate spre interior. eu am ascutit pe vremuri vreo citeva foarfeci tare accidentate, la care a trebuit sa ma bag si pe suprafetele laterale, cu poilzorul, si pe muchie. suprafetele laterale care stau fata in fata sint polizate usor concav. astea-s cel mai greu de facut cu mina libera, pe polizor. muchiile le poti ascuti si pe pietre de mina, daca nu-s tare accidentate.

    da ce au lamele japoneze de rindea asa deosebit fata de alea europene. ma refer la „cele mai cele”, si de o parte si de alta? intreb ca nu ma prea pricep si nici nu pot sa ma apuc acu sa sap tot netu ca sa aflu. e chestie de material, geometrie?…

    • Nu am mai detaliat cu ascutirea foarfecilor pentru ca mi-a fost greu sa descriu in cuvinte care sunt fetele laterale, muchiile interioare etc. Foarfecile au o geometrie si o functionalitate destul de complexa… Cand lamele sunt lamele sunt la 90 de grade una fata de alta, exista un joc intre ele. Cand sunt angajate in taietura, nu mai este joc deoarece varfurile sunt curbate una catre alta si se peseaza in mod elastic una pe alta. Chiar am vazut explicatiile unui frizer profesionist care arata cate de tare trebuie sa se preseze lamele: zicea ca o foarfeca nu trebuie sa se inchida de la sine ci ca trebui un anumit efort. O foarfeca buna este si foarte scumpa. Foarfecile semiprofesionale pentru frizerie sunt pe la 300 euro. Alea super-profi incep de pe la 800 euro. Si eu am aflat intamplator asta de la un prieten care a facut ceva curs de frizerie… Tipul care tinea cursul avea mai multe foarfeci de peste 1000 euro/bucata. Pe una a scapat-o pe jos (ciment) in cursul unei demonstratii si a zis ca nu mai e buna deloc si i-a dat-o gratis prietenului de care tocmai va spuneam!
      Relativ la lamele de rindea japoneze: acestea au cu siguranta mai multa cunoastere adunata in spatele lor decat orice alt produs taios contemporan. Dupa ce sabiile japoneze au fost interzise, toti maestrii care faureau renumitele Katana au trecut spre unelte. La fel de multa cunoastere este si in producerea otelului (de care se ocupa alt maestru) dar si la ascutirea lor (de care se ocupa altcineva). Practic la o lama de rindea japoneza contribuie un super-maestru in prepararea otelului, un super-maestru in forjarea lamei si un super-maestru in ascutire. O astfel de lama nu se poate compara cu un produs de serie, fabricat din otel de serie si „ascutit” automat pe o freza numerica. Sunt convins ca si in vest se pot produce lame de top dar nu putem compara o lama Stanley de 7 euro sau chiar una Hock de 50 de euro cu o lama japoneza de peste 1000 euro. Culmea este ca unii maestrii japonezi lucreaza cu otel suedez sau englez de acum 100 de ani! Si, ca sa fim cinstiti, exista si multe mituri in spatele lamelor japoneze! Foarte curand o sa incerc sa tunez o rindea cu lama vestica din otel A2 ca sa vad ce poate. O sa o ascut pana la granulatia de 12.000; o sa verific la microscop ca taisul nu are defecte etc Partea mai dificila este sa gasesc un lemn cat mai aproape de „perfect”, la fel ca cele folosite pentru demonstrarea calitatii rindelelor japoneze. Pentru rindeaua din imagine s-a folosit lemn de chiparos ultra-selectat!

  6. 12 matei

    acuma nu vreau sa par circotas, da nu vad de ce vesticii nu ar obtbine niste super-lame de rindea daca si-ar pune cu adevarat mintea, dar probabil nu prezinta interes practic si comercial si nici nu se vor ridica la valoarea „subiectiva” a unei lame japoneze facute de un maestru (mai ales daca-i si semnata de mina cu ideograme :). cred ca exista oteluri superioare si tratamente termice superioare in domeniul industrial a ceea ce se poate obtine „de mina” de catre un mester japonez. acele scule cred ca trebuie privite mai mult ca niste lucrari de arta decit simple scule.
    cam ca in cazul katanei unde e asa de important „hamon-ul” (ceea ce inseamna mai mult decit simpla linie de calire), care n-are defapt nimic practic in el (in afara rolului de „semnatura” si cel estetic), dar e subiect de mare interes si „filosofare”, in plus, e anevoios si f scump de scos in evidenta si f fragil.
    eu cred ca vesticii au o viziune in general mai practica asupra uneltelor.

    probabil ca pt a obtine un supertais trebuie folosit un otel cu structura finala cit mai fina…
    nu stiu daca otelul A2 e din categoria superfina. sint curios cum iese. cred ca e un otel mai tenace si mai rezistent la uzura decit un otel carbon curat, cu continut similar de C, calit la aceeasi duritate, dar, probabil, nu mai fin (nu mai stiu exact, tre sa ma interesez, sa nu vorbesc prostii).

    • Matei, nu esti de loc carcotas si toate mesajele tale sunt foarte pertinente si de bun simt!
      Vesticii pot face lame la fel de bune ca si japonezii, nu am nici un dubiu asupra acestui lucru. Chiar unii dintre cei mai buni mestrii japonezi spun ca folosesc otel European vechi, pentru anumite proprietati ale sale (e vorba de un anumit otel produs la inceputul secolului XX de o firma engleza, renumit pentru fabricarea de brice).
      Producatorii vestici au urmat calea „cererii si ofertei” si ofera ceea ce cere piata vestica (mai putin educata si exigenta ca cea japoneza). Piata vestica a uneltelor de mana a scazut dramatic in secolul XX si producatorii au tinut ritmul. Rindeaua Stanley Bailey #4 costa in 1880 cam salariul pe o saptamana a unui tamplar. As aproxima asta cam la 500 euo in acest moment. Aceiasi rindea in acest moment costa 65 euro. Evident ca nu mai este „aceiasi” si nu doar datorita costului mai scazut de productie! Corpul este mai putin finisat, manerele din plastic, nu din rosewood, lama din otel ieftin si nefinisata etc Asta e cererea, asta ofera producatorii vestici! Nu ca nu ar putea mai mult, vezi cazul Ron Hock! La japonezi acest fenumen nu s-a intamplat atat de radical. Au si ei unelte „entry level” dar acestea sunt peste produsele pe care vesticii le considera „profesionale”. In plus, cel mai mare si inovator producator de oteluri in acest moment este Hitachi (japonia). Poate nu-i intamplator acest lucru…
      Deci, nu mi se pare cinstit sa comparam o rindea japoneza de 2500 euro cu o rindea Stanley de 65 euro. Probabil si Stanley ar putea face o rindea grozava la 300 euro, dar piata nu o cere… Probabil chiar tu ai putea face la 200 euro o rindea din lemn cu lama ultra-super-buna. Nu stiu care ar fi cererea, insa!
      Apropos, exista si un producator vestic de rindele de ultra-top: http://www.holteyplanes.com/
      E un nene care face totul singur, la calitatea SUPREMA! Foloseste aparatura nhumerica si munca manuala calificata. Preturile sunt intre 3000 si 8000 euro pentru o bucata!!!
      A2 e decent de fin dar nu chiar ca otelul carbon simplu. E un compromis apreciat de multi utilizatori in acest moment. Retine mai bine taisul ca otelul-carbon pentru o foarte mica penalitate de finete.

    • 14 Mike B

      Sper ca mai urmareste cineva discutia… otelul japonez nu este un otel in sensul de material. Ca si otelul de sabii din antichitate, al carui secret s-a pierdut si care a fost redescoperit de un savant rus cu cheltuieli guvernamentale mari, este un material compozit. Chimic vorbind e otel, dar fizic este facut din straturi sau structuri si mai complexe din tipuri de otel cuu compozitie si proprietati diferite. Aici intervine factorul de mestesug si munca manuala, care aduce costurile (pe care unii le vad exagerate sau snoabe). Nu e asa. Astea nu sunt facute pe o linie automata de operatori care fac operatii de 30 de secunde.

  7. 16 Emil

    Buna seara, Catalin
    Azi, printr-un „stroke of luck”, m-am ales cu o Stalley 60 1/2 veche, dar intr-o stare acceptabila, zic eu. Taisul cutitului e convex si, in mod evident, are nevoie de reconditionare. Trebuie sa invat cum se face asa ceva. Dar, inainte de asta, cred c-ar trebui sa stapanesc „teoria”, adica sa stiu unde trebuie sa ajung. Poti, te rog, sa-mi dai detalii despre geomtria taisului cutitului de block plane si in special despre al celuia cu care m-am ales?
    Multumesc.

    • La block plane lama se monteaza cu unghiul taisului in sus (bevel-up cum zic anglofonii). Taisul trebuie sa fie drept (nu curb si perpendicular fata de laterale). Unghiul de ascutire este 25 grade si fateta taisului trebuie sa fie plana, nu convexa. Dosul taisului (partea plana a lamei) trebuie sa fie neted. Eu ascut lamele folosind un ghidaj Stanley care imi permite sa tin unghiul constant si sa nu rotunjesc fateta taisului. Aici poti vedea ghidajul de care iti ziceam, atat separat cat si la set: https://csorescu.wordpress.com/for-sale/accesorii-ascutire/
      E posibil ca lamele noi de la rindelele #60 1/2 (latime 35 mm) sa se potriveasca la rindeaua ta veche, caz in care iti pot aduce lama noua daca doresti (pe la 33 lei).

      • 18 Emil

        Multumesc. Sunt interesat. Vin cu detalii dupa ora 24. Cum pot sa fac sa vezi cateva fotografii ale sculei?

  8. 20 Emil

    Am primit coletul, totul e ok, fotografii si alte intrebari, alta data.
    Emil, clientu’ multumit 🙂

  9. 22 sorin

    am si eu o intrebare mai mult din curiozitate,sunt electronist de meserie si mai primesc la reparat cate un aparat de tuns dar cand fac probe cu aparatul respectiv mai multsmulge decat taie,cum se pot ascutii cutitele la aceste aparate?

    • Chiar nu stiu cum arata cutitele la aparatele de tuns…. Banuiesc ca sunt niste lame plate cu dintisori fini care se petrec unii peste altii cand masina este pornita. Probabil cutitele se pot ascuti pe o piatra prin frecare cu partea plana pentru a reface muchiile rotunjite….

  10. Salut Sorin,

    De vreo 2 ani m-am apucat si eu de „lemne”, cum zic ai mei. Mi-am luat un fierastrau panglica si scule de mana.

    Am si eu un Stanley Sweatheart No. 4 cu lama A2 si as dori sa stiu tu ce folosesti pentru a ascuti A2-ul.

    Eu ma gandeam sa-mi cumpar un Shapton de 1000 si 8000 de la fine-tools.com. totate sculele mele sunt luate din Anglia si SUA.

    Bogdan

  11. 26 Andrei

    Salut, mi-ai putea spune ce unealta e aceea din prima poza sub forma de „P” , am mai vazut undeva dar nu stiu la ce foloseste, ms mult!

  12. 28 Radu

    Catalin am nevoie de ajutorul tau
    de curand am achizitionat prima mea rindea de calitate
    este un Stanley Bailey nr. 3 made in England
    mai scrie pe ea G12-003 poti sa-mi spui ce inseamna asta?
    ma poti ajuta cu ceva de ascutit sau poti sa mi-o ascuti tu si binenteles sa ma inveti sa o si reglez?
    multumesc

    • Salut,
      Din pacate nu am timp sa aloc pentru cate o singura persoana. Incerc sa postez pe blog informatii, dar si asta pot sa o fac doar putin cate putin.
      Am organizat acum ceva timp un workshop (platit) pe aceasta tema:
      https://csorescu.wordpress.com/2011/06/21/workshop_ridele/
      Din pacate trebuie sa fie minim 3 participanti ca sa-mi aloc 4-6 ore.
      In cea mai mare parte este vorba de lipsa cronica de timp in care ma zbat! Am 2 joburi + copil mic. Abiar prind 5 ore de somn pe noapte!
      Esti din Timisoara?

      G12-003 e codul rindelei in catalogul Stanley. Acum, acest cod este 1-12-003. Dupa cum vezi s-a pastrat partea numerica.
      Daca scrie G12-003 inseamna ca nu e foarte veche, probabil mai noua de 1970. Acest model de rindea se fabrica inca din 1860, deci una din 1970 e considerata noua 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s