Un cuţit la SPA

17Feb12

Cam acum un an am luat de la Cristi Şoimoşan o lamă de cuţit „custom” din oţel Suminagashi. Între timp, aceasta lamă a devenit cea pe care pun cel mai des mâna, deşi nu în scopul pentru care a fost creata – acela de a tăia! Trebuie să mărturisesc că am supus-o, în mod repetat, la tratamente umilitoare şi perverse! Unii cunoscuti chiar m-au acuzat de cruzime faţă de bietul cuţit!

Ca să n-o mai lungesc cu poveştile, o sa vă spun sincer că lama de la Şoimu’ este principalul oţel cu care testez toate tipurile de pietre de ascuţit care-mi trec prin mână şi nu sunt puţine acestea! Dar iată că a sosit şi pentru ea momentul unui tratament gen SPA, pentru o lamă acest lucru traducandu-se printr-o finisare Hon Kasumi!

Iată starea iniţială, deplorabilă, în care se găsea cuţitul:

De la asta am pornit….

Prima etapă a constat în şlefuirea întregii suprafeţe pe o piatră grosieră Naniwa Superstone 220. Aceasta este etapa hotărâtoare şi cea mai laborioasă în cadrul întregului proces! Toate greşelile şi compromisurile pe care le facem acum vor impacta aspectul final mai mult decat orice altceva!

În primul rand va trebui să ne asigurăm că geometria lamei este cea dorită, convexă uniform în cazul de faţă. Asta înseamnă ca, deşi lucrăm pe o piatra cu suprafaţa plană, secţiunea lamei va fi curbată frumos şi uniform, fără zone nedorit plate. În al doilea rând trebuie să eliminăm ORICE urmă de şlefuire precedentă şi orice defect! La sfârşitul acestei etape, TOATE urmele de pe suprafaţa lamei trebuie să fie lăsate de piatra folosită (cea de 220 în acest caz) şi aici nu este loc de compromis! Dacă scăpăm sau ignorăm unele zgârieturi lăsate de un abraziv anterior, mai aspru, acestea nu vor mai putea fi eliminate mai târziu şi vor apărea amplificate pe măsură ce înaintăm cu finisajul, spre pietre tot mai fine!

După Naniwa Superstone 220

Următoarea piatră este Naniwa Homestone 1000/3000, faţa cu granulaţie 1000. Şi la finalul acestui pas va trebui să ne asigurăm că toate urmele rămase pe lamă sunt de la piatra cu granulaţie 1000, adică nu am omis semne lăsate de piatra anterioară mai aspră!

După Naniwa Homestone 1000…

După ce suntem multţumiţi de rezultatul şlefuirii pe piatra de 1000, trecem la faţa de 3000 a pietrei Naniwa Homestone 1000/3000. Şi acum vom fi consecvenţi aceluiaşi principiu: vom şterge toate urmele lăsate de piatra anterioră! După această etapă, deşi lama are urme mai fine decât după piatra de 1000, aspectul lamei este unul mai mat şi mai îmbâcsit din cauza fenomenelor optice care se petrec la această dimensiune a zgârieturilor!

După Naniwa Homestone 3000…

 Următoarea piatră în serie este Naniwa Superstone 8000. După finisajul atent pe această granulaţie, suprafaţa lamei se va apropia de cea a unei oglinzi. Deşi urmele lăsate de piatră încă sunt vizibile într-o anumita lumină / unghi de privire, lama are un bun coeficient de reflexie!

După Naniwa Superstone 8000…

Ultima piatră care mai atinge lama este Nakayama Hazuya. Această piatră naturală japoneză  o despic în feliuţe subţiri sub 1 mm si dimensiuni de 1-2 cm². Cu aceste feliuţe subţiri voi freca lama folosind mişcări scurte de dute-vino. Amplitudinea mişcării e bine să fie cât mai scurtă, deşi tentaţia este să le facem mai lungi! Rezultatul acestei operaţii este o mătuire foarte fină a straturilor de oţel moale ce intră în componenţa oţelurilor dublu sau multi-strat. Mătuirea de care vorbesc are un aspect aparte, greu de obţinut prin alte metode! Acest finisaj, denumit de japonezi Hon Kasumi (kasumi=ceaţă), scoate frumos în evidenţă cele doua tipuri diferite de oţel ale lamei şi dă o un aspect inconfundabil lamei. Deşi vorbim de „mătuire”, suprafaţa lamei rămâne extrem de fină şi lucioasă! Imaginile surprind cu greu aceste „fineţuri”!

După „kasumizarea” cu piatra Nakayama Hazuya. Suprafaţa este perfect netedă şi lucioasă, dar acum are un aspect lăptos iar diferenţa dintre cele două tipuri de oţel este scoasă frumos în evidenţă.

Pentru a uniformiza şi amplifica aspectul lăptos al finisajului lamei am apelat şi la etapa numită Nugui. Aceasă etapă, mai puţin standardizată decât precedentele, presupune frecarea lamei cu unele substanţe chimice/minerale folosind un tampon din bumbac. Multe dintre aceste substanţe utilizate sub denumirea generică de Nugui sunt mai mult sau mai puţin publice. Printre cele publice se numară: cenuşă de anumite tipuri de lemn, oxizi de fier, pulbere de rocă măcinată (anumită rocă). Aceste minerale se amestecă cu ulei şi se aplică prin frecare insistentă pe lama tratată deja cu piatra „de deget” Hazuya. Variaţiile sunt multiple şi diferă de la un maestru la altul.

Pe post de Nugui eu am folosit oxid roşu de fier amestecat cu ulei de camelia. În urma acestui proces pot confirma că aspectul finisajului Kasumi s-a rafinat suplimentar!



46 Responses to “Un cuţit la SPA”

  1. bine lucrat Cata! ca sa anteleg mai bine finisezi pe lama anafara de tais cu pietre?.e valabil numai la cutitele multistrat sau la orice fel de lama poate si la brice? la cum arata acest cutit,as castiga timp pretios as scapa de finisarea cu pasta abraziva si pasla.pentru mine ar fi ceva revolutionar

    • Bine ai revenit Tymy! Finisajul asta este doar pentru otelurile multistrat japoneze! Nu cred ca-i o alternativa la pasta abraziva in cazul bricelor!

      • multumesc oricum,Cata e bine de retinut.la cutite lucrez mai mult an otel inox, chiar ma batea gandul sa confectionez un brici sweeney todd cu lama de inox da nu prea gasesc un material bun, da gasesc eu pana la urma

  2. 4 Omul

    Reblogged this on Puterea blogului.

  3. 5 grassu100

    ce s-a intamplat cu belgienele? au iesit la pensie?🙂
    @tymy- la brice nu cred ca poti scoate luciu din piatra datorita formei lamei. Pe mine ma bate gandu sa fac o slurry din coticule cu ulei , pe un cutit De Dick am obtinut un luciu foarte frumos ( si am eliminat zgarieturile laterale) fara a insista pre mult. Nu stiu cate ore a lucrat Cata si cat fura obiectivu din imaginea reala, da` o facut treaba buna
    FAIN!

    • Nu au iesit la pensie si chiar am destul de multe pe stoc! Doar ca nu am avut inca timp sa le pozez si sa le postez pe blog… Merge facuta pasta faina din praf de coticule si apa sau ulei. Am lucrat vreo 4 ore la lama asta….

      • aveti dreptate amandoi, azi am ancercat si eu pe o lama de cutit dintr-un material de supapa folosit la pistoanele de sonda (asa faceau ai nostri pe timpul ampuscatului la fabrica I.U.T sau METALURGICA la Buzau,cutite topoare si altele confectionate an timpul liber) dar pe o piatra cred ca de ulei ca la apa nu merge.nu stiu ce piatra este mai exact am gasit-o acum vreo 15 ani pe la maicamea pe la pravalie.Daca ai putea tu Catalin sa-mi spui ce e cu ea dupa descrierea pe care ti-o voi face ar fi super(sa fie arkansas?):este neagra dar nu asa ca Turingen este mai usoara ca orice alta piatra are greutatea aprox. unei pietre ponce are 12cm lungime 1cm grosime 1cm analtime si se lucreaza mai bine cu ulei decat cu apa nici nu sta apa pe ea .oricum am lucrat bine lama a fost ca un fel de rectificare chiar daca i o lama de otel inox.

        • Mie imi pare piatra artificiala cea pe care mi-o descri tu. Faptul ca nu tine apa pe ea inseamna doar ca a fost data cu ulei inainte si uleiul respinge apa. Orice piatra merge folosita cu apa, dar doar daca nu a fost data cu ulei inainte!

        • da dar pe timpuri se faceau si pietre artificiale sa zic acum 40-50 de ani? deci nu respinge apa ci trece prin ea

        • Se fac pietre artificiale de 150 de ani! Norton le-au inventat si inca fac si azi! Nu-i exclus sa fie naturala, dar prespun ca e artificiala. mai ales ca are forma cu sectiune patrata 1×1 cm! Daca era naturala era mai mare si mai lata!

        • ok am priceput

  4. anca ceva, cum se poate degresa o piatra Turingen,vreau sa o folosesc cu apa

  5. 15 danc

    Gaurile din metal sunt de la teste HRC ?

  6. 17 matei.campan@gmail.com

    felicitari Catalin, a iesit f fain, te angajez! ca pe incepe sa nu ma mai tina rabdarea, imbatrinesc…

    se poate lucra si la brice asa. eu selfui lamele in general tot cu pietre dupa ce trag uprafetele la polizor, scotind astfel uremele de polizare „mecanica”. nu trec neaparat prin atitea pietre, iar la sfirsit termin cu smirghel fin cu apa, pt a obtine o suprafata satinata.

    se pot folosi batoane de piatra profilate pe concavitatea briciului/cutitului. dar, cum v-ati dat seama, treaba-i mai migaloasa decit trasul la pisla.

    @Tymy nu as incerca sa pirlesc piatra naturala cu flacara, risti sa se sparga. incearca s-o scufunzi in acetona sau alt degresant. poate ca si o solutie de soda caustica ti-ar degresa-o. eu am ars pietre artificiale si acolo merge daca-s pietre ceramice (cum sint majoritatea)

    • multumesc pentru sfat, am ars si eu una cam acum un an si m-am simtit groaznic pentru ca era veche de vreo 60 de ani,oare cum as putea s-o reconditionez? si chiar se poate slefui cu pietre un brici ,nu conteaza daca e otel carbon sau inox?

      • Se poate si cu pietre, dar si cu smirglu din ala la coala (de apa). Smirlu il poti infasura pe o bucata de lemn profilata dupa conturul briciului…

        • ok asa fac e foarte multa munca foarte mult timp trebuie sa-mi castig si existenta printre altele,nu stiu cred ca devin sclavul acestor lucruri acum lucrez la niste cutite de parca-s bolnav vreau sa le pun manere cat mai perfecte…

        • Toti stim ca din munca nu castigi bani. Banii ii faci daca ii pui pe alti sa lucreze pentru tine!😉

        • asa-i Cata…..io lucrez singur

        • Si eu! Nici macar pe nevasta-mea nu am putut-o motiva sa ma ajute la facutul pachetelor😉 Cu atat mai putin sa pun pe altcineva sa lucreze pentru mine!

        • asa-i, trebuie sa-mi iau si eu un extrajob ca nu mai tine dar , doar noaptea ca nu am timp ziua sa lucrez la mine an beci unde-mi tin atelierul

    • Felicitarile de la tine si oferta de angajare sunt super complimente pentru mine! Multumesc Matei!😉

  7. 26 razvan

    ce sunt acele pete (gauri) in cutit ?

  8. 28 matei.campan@gmail.com

    avantajul la pietre, daca-s suficient de moi, e ca se formeaza singure dupa profil. problma-i sa le gasesti pe alea bune.

    Tymy, „ai luat-o pe ulei”, ai grija la ce boale contractezi, astea cu scule taioase-s tare grele, greu scapi…

    • stiu Matei,lucrez cu ele demult sunt un simpatizant ,doar un admirator care casca gura an toata viata asta la cele mai frumoase materiale ale pamantului:fier,piatra,lemn,fiind la fel ca mine stiu sigur ca le gusti si le mirosi, sunt deosebite daca stii sa le privesti…

  9. 30 matei

    🙂


  10. 32 matei

    totusi nu cred ca-i „knifemaker-u”, ci reprezentantul de vinzari

    • Cred chiar ca-i un negustor care are mai multe branduri la vanzare… Probabil branduri mai mici si necunoscute… mai de talcioc🙂

      • eu nu cred ca poate oricine sa taie asa de bine chiar daca-i japonez ,prea mare andemanare are pentru un negustor

        • Cine stie… Poate tipul face cutite chiar el. Sau poate sta zilnic cate 10 ore in piata de vreo 30 de ani si tot ascute cutite…

  11. 36 Alexandru Ardes

    Tare! Taisurile tale sunt la fel de ascutite ca lamele Gillette sa tai fire de par in doua ?

    • Le pot face mai ascutite decat lamele Gilette, dar le prefer mai putin ascutite (cu mici dintisori, micro-seratii cum li se spune) pentru ca taie mai bine legumele si fructele cu coaja lucioasa (rosii, ceapa, mar etc), paine si altele… Cutitul nu e brici si nici nu trebuie sa fie!

      • 38 Alexandru Ardes

        Super taaare frate! Ne arati? Sunt tare curios. Lansez provocarea. Ai testat lamele alea? atingeai paru pe o lama noua si pica jos. Mai ascutit de atat zici? Ioi foaaarte misto.
        Las ca taie prin apasare nenicule, bun ii sa ai macar unu asea in bucatarie si pentr lemn.

        • Am piatra Naniwa Superstone de 12.000 si paste abrazive de 1 micron si 0.5 micron, asa ca pot ascuti un otel atat cat poate el sa duca. De obicei otelurile din cutite nu duc prea mult, mai ales inoxurile…
          Lamele de rindea le ascut pana la 8000 si parca taie parul inainte sa-l atinga🙂

  12. 40 Alexandru Ardes

    Super tare bro, poti sa razi fundul unui paianjen si sa despici firu n patru cu asa tais, abia astept urmatoru articol cu mesterit sa vad cum masacrezi firele de par! Ioi superstoanele alea sunt creme de la creme de jucarii de pietre, cum se cheama pastele alea ca vreau si io. Poti dai drumu sa cada de sus pe tais in jos si sa despici paru ?
    cum adica nu poa sa duca care oteluri din cutite inox zici ca nu duc prea mult?ptiu zi-mi sa ma feresc de ele. nu poti sa ascuti si cutitele inox tot ca rindelele tale? tre sa am ghid si pentr alea?

    • Mi-e greu sa urmaresc felul in care scrii asa ca mi-e greu sa-ti raspund…

      • 42 Alexandru Ardes

        aa het spijt me,
        sa reformulez entuziasmu si graba strica treaba, spuneam cred ca 12000 de ala cred ca lasa in urma un tais mega ascutit. Am citit pe net lucruri bune despre superstone chiar sunt de top insa Naniwa Superstone de 12.000 de ce nu o prea folosesti am citit ceva de microciping.
        ‘De obicei otelurile din cutite nu duc prea mult, mai ales inoxurile’ … asta nu mi-e clar…exista un inox anume de care sa ne ferim? otel de rindele si carbon sunt superioare la inoxuri? Otelurile inox nu pot fi ascutite la acelasi nivel ca rindelele sau am nevoie de ghid si pentru cutite? E posibil sa lasi sa cada parul si de la gravitate sa se despice pe taisul tau?
        Vreau si eu paste abrazive din acelea cum se cheama marca? Naniwa cat costa in Ro?
        op je gezondheid, dank je wel

        • Naniwa 12.000 nu o folosesc pentru ca nu o mai am. Am avut una si am dat-o unui prieten. Acum cea mai fina pe care o am este Naniwa superstone 3000/8000. Nu am intalnit fenomenul microciping…
          Intradevar, otelurile inox obisnuite nu pot fi ascutite la nivelul unui otel-carbon si nici nu au aceiasi duritate. Acest lucru se datoreaza continutului mare de crom care are structura mai mare decat cea a fierului. In plus inoxurle obisnuite nu contin suficient carbon ceea ce face sa nu poate fi calite la duritati peste 50 HRC. Inoxidabilitatea este un avantaj pe care il platim prin structura mai grosiera a metalului si prin duritate mai mic. In plus otelurile inox sunt si mai greu de ascutit pentru ca patineaza pe piatra…
          In ultima perioada au aparut si oteluri inox calibile si cu structura decent de fina. Ma gandesc la D2, D6, RVL, VG-10, RDP, Vanadis. Acestea prind tais destul de bun, si au duritate mare, dar sunt extrem de dificil de ascutit…
          Nu cred ca se poate lasa un fir de par pe o lama si sa se taie din cauza gravitatiei! Dar daca ti parul cu mana si-l impingi pe lama tinuta fixa, asta merge..
          Pasta abraziva nu am in acest moment, dar aduc peste o luna. Preturile Naniwa sunt in functie de granulatie. O Naniwa Superstone de 12.000 o aduc la 80 euro (varianta de 20 mm grosime, mai sunt si unele de 10 mm grosime care sunt mai ieftine dar pe care nu le aduc).

  13. 44 cristi

    Un tais fin se obtine in primul rand pe oteluri cu structura cat mai fina si mai omogena, si aici un banal AEB-L bate rau orice otel carbon iar despre pulberi metalurgice… cat mai avansata generatia cu atat mai fina este structura. Ce spui tu despre gradul de subtiere a taisului, acea rezistenta la ciobire si rezistenta a taisului sa nu se indoaie sub presiune … aici putem sa discutam iarasi despre oteluri specializate care au o rezistenta mare spre foarte mare la ciobire si la indoirea taisului. Cred ca in varful listei sunt pulberile metalurgice cu mult molibden si ca referinta as spune M4 (clasa unde intra si vanadis23 si vanadis4 extra si S693 ) Astea sigur bat rau orice otel carbon si la duritati mult mai mari si cu rezistenta la abraziune de 3 ori sau mai mult .

    • Teoretic, otelul carbon are cea mai fina structura, dar aici intervin impuritatile din el. Daca consideram otelul-carbon, adica aliajul care contine doar fier si carbon, acesta e cel mai fin ca structura dintre oteluri. Orice ai adauga pentru aliere nu-l face mai fin, dar il poate face mai putin fin. Desigur, daca otelul carbon nu e pur (cazul cel mai intalnit), impuritatile il fac mai putin fin decat un otel PM ultra-pur, dar asta e de la impuritati, nu de la fier si carbon. Desigur, otelul-carbon are limite, mai als in ceea ce priveste faptul ca este casant la duritati mari si mai este si foarte sensibil la oxidare. Aceste limitari sunt adresate de otelurile super-aliate care au ajuns la performante de neimaginat acum 20 de ani. Dar totul vine la un pret… mare! Foarte multe calitati vin din puritatea aliajului. Otelurile speciale aduc in primul rand puritate si omogenitate, desigur, pe langa elemente chimice su diverse proprietati. In plus, stiinta tratamentelor termice este esentiala la otelurile moderne! Lucrul dupa ureche, magneti si calire in urina de bivol etc sunt doar povesti nemuritoare!

      • 46 cristi

        pulberile metalurgice rezolva fizic problema structurii prin tehnologia de productie, adica structura este extrem de fina si uniforma, cum nu poate fi la un otel carbon asa cum nu poate fi la nici un alt otel, cu sau fara alte metale in compozitie. Am primit si rezultatele de laborator la pulberile metalurgice pe car le folosesc, S90V, RWL34, K390, S390, M390… chiar deosebit de fine si omogene. Asta nu poate exista decat prin tehnologia pulberilor, iar acolo exista o ierarhie (generatia 1, 2 si 3) dupa marimea maxima a granulelor care alcatuiesc otelul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s