dsc_7225_1000

În acest moment, toate cele peste 3000 de obiecte pe care le-am adunat în timp şi cu destul de mulţi bani (30.000+ euro) este găzduit într-o mică cameră de la depozitul Fine Tools.

Ideea este să fac un muzeu viabil, vizitabil… Desigur, Primaria si Consiliul Judeţean Timiş nu se înghesuie să sprijine astfel de demersuri, sau nu ştiu eu cum funcţioneaza mecanismele lor în acest sens!

Varianta este să iau în chirie un spaţiu mai măricel, dar toţi ştim cât de scumpe sunt chiriile în condiţiile în care preţul lor este adaptat unor activităţi comerciale, nu culturale.

Concret, am găsit un spaţiu de 65 mp la 250 euro. Este un apartament la et. I într-o casa aflată pe o arteră din Timişoara (nu foarte central, dar aproape de Mall), cu intrare separată. Sunt 2 camere medii plus un hol mare.

Cum vi se par următoarele variante pentru acoperirea costului chiriei:

Aştept cu interes orice sugestie pe această temă!


Acum câteva săptămâni am postat aici imagini cu detalii din aşa-zisul Muzeu al Uneltelor…

Revin acum cu unele imagini de perspectivă din camera care adăposteşte colecţia mea de unelte:

Raftul cu rindele, boloboace, echere, trasatoare. Raftul mai are un nivel superior care nu apare in imagine din lipsa de cuprindere a aparatului foto.

Rafturile cu rindele, boloboace, echere, trasatoare. Rafturile mai au un nivel superior care nu apare în imagine, din lipsă de cuprindere a aparatului foto.

we

Vitrinele cu rindele, coarbe, tesle, topoare, aparate foto etc

d

Masa din centrul camerei a fost şi ea năpădită…

e

Rafturile cu fierăstraie, coarbe, şurubelniţe, chei, cleşti, dălţi, ciocane etc

Vă aştept în vizită!


Cuțitele japoneze au un bun renume în lumea celor pasionați de arta culinară. Din păcate, mulți  dintre cei care intră pentru prima dată în contact cu un astfel de cuțit, chiar dacă au experiență mare în utilizarea cuțitelor profesionale occidentale, au surpriza să constate o anumită fragilitate a lamei la cuțitele japoneze! Acest lucru nu se datorează unor probleme ale cuțitului, ci este consecință directă a următoarelor:

* În bucătăria japoneză nu există așa numitul „cuțit al bucătarului”, adica cuțitul universal folosit în vest atât la tocat și feliat legume, dar și la tranșat carne sau chiar la dezosat. Japonezii folosesc un numar mare de cuțite diferite, fiecare cu funcție dedicată.

* Lama cuțitelor japoneze de inspirație occidentală (gyutoh, santoku, petty) este mult mai subțire decât la cele europene cu care seamănă. Japonezii folosesc aceste cuțite la legume și foarte rar la carne fără os. Fiind cuțite dedicate sunt gândite să-și îndeplinească cât mai bine funcția de bază – tăiatul fin, nu să reziste la abuzuri venite din neatenție sau lipsă de cunoaștere. O lamă subțire taie mai bine, dar e mai puțin rezistentă!

Din fericire, un cuțit japnez cu lama ciobită nu este „terminat”! Astfel de probleme sunt relativ frecvente și se repară destul de ușor!

Iată un astfel de cuțit, tip Gyutoh, marca Tanaka (hand-made) care și-a lăsat o bucățică de vreo 2 mm din lamă într-o bucată de șoric dur, congelat:

Cuțit japonez Tanaka (hand-made) cu lama ciobită din neatenție

Cuțit japonez Tanaka (hand-made) cu lama ciobită din neatenție

Cuțitul de mai sus mi-a fost trimis spre recondiționare de către proprietarul speriat că l-a distrus!

Am folosit pietre abrazive Haidu cu granulațiile 280, 600 și 1200. După fix 60 de minute de lucru, iată cuțitul cu lama refăcută:

Același cuțit cu lama recondiționată pe pietre Haidu

Același cuțit cu lama recondiționată pe pietre Haidu

Prin recondiționare i-am făcut un unghi doar cu puțin mai mare decât cel inițial (secondary bevel mic în loc de micro-bevel). Prin aceasta sper că am câștigat 50% la rezistența tăișului pierzând doar 10% la tăiere! Îmi pare un compromis bun pentru un utilizator occidental! Așa aș fi făcut și cu cuțitul meu personal!



%d blogeri au apreciat: