Hon Kasumi – estetica ascuţirii

02Ian12

Atunci când vine vorba de ascutirea uneltelor sau armelor, maeştrii japonezi sunt unanim recunoscuţi ca făcând parte dintr-o altă clasă, una a lor şi numai a lor! Ei au trecut de acum sute de ani de nivelul utilitar al ascuţimii şi chiar au depăşit esteticul simplist al lamei perfect ascuţite şi strălucitoare! În cele ce urmează o să aduc vorba despre Hon Kasumi –  finisajul rafinat al săbiilor de samurai, dar şi al cuţitelor de bucătarie din clasa de top (forjate şi ascuţite manual).

Ca să înţelegem arta neegalată a făurarilor din Ţara Soarelui-Răsare trebuie să apelăm la cuvinte cu sensuri profunde: onoare, dedicaţie, sacrificiu, altruism, tradiţie, mândrie, cale, încredere  etc. Vom vedea astfel că, între mineralele din sol şi rezultatul perfect la acţiunilor bucătarului, dulgherului sau samuraiului, se afla un lanţ uman fără verigi slabe! De la cel care prepară oţelul perfect (de ex. tradiţionalul tamahagane – oţelul bijuterie) după nişte reguli ce par doar de el ştiute, la cel ce forjază unealta (fie ea sabie, cuţit sau lamă de rindea), la cel care o ascute folosind anumite pietre extrase din inima Pământului şi până la cel ce cu incredibilă măiestrie feliază un peşte, o bucată de lemn sau un duşman de moarte, lanţul măiestriei şi al încrederii în munca celui de dinainte este fără fisură!

Această muncă specializată şi distribuită a produs şi produce cele mai minunate unelte şi arme. Ca o paranteză: voi evita să folosesc cuvântul „calitate” pentru că acest cuvant nu are nici o legătură cu măiestria adevărată. Măiestria este dincolo de calitate! Calitatea este doar pasul superior faţă de lipsa calităţii! Calitatea este un concept care îsi are sensul în cazul productiei industriale, de masă! Rezultatul muncii unui maestru ce şi-a dedicat viaţa acestui scop nu poate fi decât aproape-perfect, sau atât de perfect cât poate fi ceva! Am inchis paranteza!

În contextul lanţului de care vorbeam mai sus, o verigă esenţială este cel care ascute unealta în calea ei spre perfecţiune. Fără această verigă întregul demers nu are nici un sens! De exemplu, rezultatul muncii celui care ascute o sabie de samurai valoroasă este cel ce va decide dacă sabia va valora $5,000 sau $50,000! Acest fapt poate părea incredibil pentru noi cei veniţi dintr-o parte a lumii aflată în căutarea rezultatului, nu a armoniei!

După japonezi, armonia nu este niciodată perfectă în sensul occidental: evidentă, strălucitoare, pară, cu formă geometrică regulată (sferă, cub, cerc, pătrat etc)! Perfecţiunea japoneză este mai degrabă, discretă, mată, impară, cu formă naturală. Astfel şi finisajul dorit al lamelor japoneze este unul mat, cu o frumuseţe discretă ce se lasă pătrunsă doar de cei iniţiaţi! Acestei finisări aparte japonezii îi zic Kasumi (ceaţă), dar mai nou, din cauza imitaţiilor industriale, îi zic Hon Kasumi (adevăratul Kasumi).

Acest finisaj eluziv se obţine doar cu anumite pietre naturale bine ştiute de cei care le folosesc. Desigur, pe langă aceste pietre mai este şi multă cunoaştere! Un diletant ce va folosi aceste pietre va obtine un fel de Hon Kasumi, dar ochiul unui cunoscător va şti imediat că este mâna unui amator!

Şi totusi, ce este Hon Kasumi?

Tehnic, prin Hon Kasumi se doreşte scoaterea în evidenţă a frumuseţii liniei de laminare (Hamon) tipică săbiilor japoneze de samurai (dar şi altor unelte tăioase, ca cuţitele de bucătărie). În mod tradiţional, lamele săbiilor şi uneltelor japoneze sunt realizate din două oţeluri diferite: unul dur, dar casant ce formează tăişul şi unul mai moale, dar elastic ce formează marea parte a corpului lamei. Ansamblul astfel format prin laminare la cald va beneficia de un tăiş dur fără a compromite elasticitatea ansamblului. Linia de demarcaţie între cele două oţeluri este oglinda măiestriei celor care şi-au adus contribuţia la făurirea lamei iar cel care o finisează va depune un efort considerabil pentru a ridica la cote inimaginabile pentru un occidental estetica acesteia! În urma aplicării tehnicii de finisare Hon Kasumi, partea mai lată a tăişului, formată din oţelul moale va căpăta un aspect lăptos, mat, dar în acelaşi timp perfect neted şi fin. Doar partea îngustă, taişul propriu-zis, va fi lucios-oglindă, pentru a contrasta cu restul lamei!

Pătruns de mirajul lui Hon Kasumi, iată că diletantul din mine şi-a cumpărat, pe lângă nenumăratele pietre artificiale şi naturale pe care le posedă, şi cele două pietre necesare pentru un finisaj Hon Kasumi. Aceste pietre sunt Nakayama Uchigumori şi Oohira Hazuya.

În continuare o să vă prezint demersul meu amatoricesc de a produce unu finisaj Hon Kasumi unui cuţit tradiţional japonez din oţel dublu strat (partea activa din oţel „white paper”). Iată de la ce am pornit:

Cuţit tradiţional japonez (de fabrică) din oţel laminat. Înspre vârful lamei se vede oarecum o linie de demarcaţie între cele două straturi.

Am început curăţarea cu o piatră artificială cu granulaţia 400. Dacă lama ar fi fost deteriorată mai tare aş fi început cu o piatră şi mai aspră (120). Este bine de ştiut că această primă piatră, cea mai aspră, este cea care ascute efectiv! Pietrele următoare doar rafinează şi finisează tăişul! Este, deci, foarte important să insistăm pe piatra cea mai aspră pînă cele două suprafeţe ce formează tăişuli se intersecteză. În cazul de faţă nu m-am concentrat pe eliminarea micilor ciobituri de pe lamă, ci pe realizarea unei fundaţii sănătoase pentru un finisaj Hon Kasumi.

Următoarea piatră pe care am folosit-0 este una naturală japoneză - Binsu, cu granulaţie în jur de 800. Binsu este o piatră ce face parte din procesul tradiţional standard de ascuţire a săbiilor de samurai. Este important să nu sărim prea repede la granulaţii fine, deoarece vor rămâne în urmă zgârieturi (de la piatra cea mai aspră) pe care nu le vom mai putea elimina ulterior!

Aşa arăta lama după "tratamentul" pe o piatră artificială Naniwa Super-stone cu granulaţia 2000. Deşi mat în imagine (din cauza iluminării prin care am dorit să accentuez zgârieturile lăsate de pietrele abrazive) finisajul lamei este relativ lucios.

În acest moment (după Naniwa Super-stone 2000) lama este suficient de luciosă pentru a citi în reflexia, ei dar insuficient de luciosă sau de mată pentru a fi plăcută ochiului. Granulaţia 2000 este doar o etapă intermediară din punct de vedere estetic.

Aşa arăta lama după finisarea pe o piatră naturală belgiană galbenă (coticule, granulaţie ~6000). Se observă că linia de laminare a devenit deodată mult mai bine evidenţiată! Acest lucru se datorează faptului că pietrele naturale conţin particule abrazive cu geometrie mai puţin agresivă ce produc "zgârieturi" mai superficiale şi mai discontinue!

Următoarea piatră folosită a fost Nakayama Uchigumori, o piatră naturală japoneză cu fineţe în jur de 10,000 şi duritate mare. Rolul ei este să aducă "zgârieturile" de pe lamă la un nivel minim şi să pregătească suprafaţa pentru finisajul ultim cu o piatră "de deget" numită Hazuya.

Piatra de finisat Oohira Hazuya, o piatră cu care cei neiniţiaţi ar arunca după căînii vagabonzi! 🙂

Piatra Nakayama Uchigumori şi o mică "feliuţă" din piatra Hazuya. Bucăţica subţire de Hazuya se desprinde din bucata mare cu ajutorul unui obiect tăios iar apoi se subţiază şi nivelează pe piatra Uchigumori.

Cu bucăţica de Hazuya subţiată şi planeizată se freacă lama cu mişcări scurte de dute-vino în lungul lamei (amplitudinea mişcării de aprox. 1-2 cm). Facem acest lucru pană finisajul lamei ne satisface. În caz că bucăţica de Hazuya se consumă sau se fărâmiţează în cursul operaţiei, luăm alta şi continuăm.

Iată ce am obţinut, după 2 ore de lucru (în total):

Lama finisată Hon Kasumi alături de o parte din pietrele utilizate

... din alt unghi ...

Cuţitul-subiect sprijinit de misterioasa piatră Hazuya

Această primă tentativă de Hon Kasumi, mai mult sau mai puţin reuşită, îmi dă speranţa unor realizări ulterioare de o calitate şi mai bună. Da, în cazul meu vorbesc de calitate deoarece, cu siguranţă, nu e vorba de măiestrie! Un pas mic pentru omenire, un pas imens pentru mine! 😉

Cert este că, după acest experiment, finisajele ce imită Kasumi cu care vin unele cuţite de serie mare din Japonia (şi care nu m-au deranjat până cu puţin timp în urmă) îmi par de un prost gust revoltător! M-am ajuns, nu-i aşa?! 🙂

P.S.: În cazul săbiilor preţioase de samurai (katana) durata procesului de ascuţire poate depăşi 2 săptămâni (chiar şi o lună dacă sabia este în stare proastă sau extrem de valoroasă)! În plus faţă de ceea ce am arătat eu aici, maeştrii japonezi pot aplica tratamente suplimentare, mai mult sau mai puţin cunoscute publicului larg. Unele dintre aceste tratamente pot include băi în diverse soluţii naturale secrete sau aplicarea unor „frecţii” şi „masaje” cu diverşi agenţi (de ex.  cenuşă preparată într-un anume mod). Acesta este, însă, un cu totul alt nivel accesibil unui număr extrem de mic de iniţiaţi!

Fiind primul articol din 2012, profit de acest moment pentru a vă ura tuturor tradiţionalul „La Mulţi Ani”!

Anunțuri


52 Responses to “Hon Kasumi – estetica ascuţirii”

  1. 1 Sergiu

    La Multi Ani!

    Aş avea o mică obiecţie la articolul acesta, sper să nu te superi 🙂
    Din câte ştiu eu, hamon-ul este linia de demarcaţie între zone călite diferit ale aceluiaşi oţel! Întradevăr la săbiile de samurai există tehnica laminării, dar călirea în sine se face diferit pentru tăişul propriuzis şi restul sabiei (e vorba deci de suprafaţa aceleiaşi bucăţi de oţel). Pentru acţiunea diferita din timpul tratamentului termic se acoperă parţial lama cu un strat de lut/nămol. Această linie se evidenţiază prin ascuţire/lustruire (şi există desigur la produsele „fake” un hamon fals, creat prin diverse tehnici, cu acid de exemplu, însă la acelea nu e vorba de călire diferenţială).

    Un site foarte util şi educativ este http://www.ksky.ne.jp/~sumie99/ în special secţiunea Information. Recunosc că am pierdut ore întregi citind (si privind cu jind) pe vremuri.

    În rest te invidiez (la modul creativ desigur) pentru drumul pe care te încumeţi să porneşti. Mult succes şi sper sa mai vorbim cândva, să mă ajuţi la capitolul calitate, unde mă lupt încă eu.

    • In contextul cutitelor linia ce separa duritatea este cea de laminare intre cele doua oteluri. Aceasta linie este sinuoasa la cutitele si sabiile forjate. Linia de laminare este si o linie ce separa duritatile in sensul ca otelul exterior este slab calibil, deci mult mai moale ca miezul ce formeaza taisul. In acest context hamon este linia de demarcatie intre oteluri. la cutitul din exemplul meu hamonul e drept pentru ca e un cutit de serie mare, comun.
      Cred ca la calirea diferentiata cu lut se urmarea linia de laminare. Cutitele moderne nu mai sunt calite cu lut ci diferenta de calire se obtine folosind un otel calibil pentru miez si untel slab-calibil pentru exterior.

  2. 3 Geo

    Interesant !

  3. 4 Anonim

    Interesant postul….imi place cum arata cutitul dupa ascutire- rade? eu pt finisare finala folosesc un strop cu pasta verde si foarte multa rabdare …..

    • Da, cutitul barbiereste cu usurinta! Ma pot rade cu el confortabil! Pasta abraziva si stropul fac lama oglinda pe toata latimea taisului! Este exact ceea ce nu doresc japonezii si de aia au dezvoltat Hon-Kasumi! 🙂

      • 6 Anonim

        ok, eu prefer aspectul practic al unui cutit- taierea fina , mentinerea taisului cat mai ascutit mult timp…..am cautat diverse provocari in sensul ascutirii- am reusit sa ascut inoxuri pana la stadiul de „lama de barbierit” doar folosind caramizi simple si o curea obisnuita-este un hobby pt mine; prefer stropul deoarece este extrem de simplu de confectionat, ascute eficient orice tip de tais ( inclusiv convex, lucru relativ mai dificil de facut cu o piatra ) si poate fi luat oriunde in natura ( vanatoare, excursii )…..
        Totusi daca se mentine unghiul care trebuie in timpul ascutirii , pe strop nu se face toata lama oglinda ci strict doar taisul primar ( primary bevel)

        • Stropul nu ascute, doar finiseaza taisul. Ascutirea se face pe piatra relativ aspra. Vorbesc de ascutire in sensul a doua plane care se intersecteaza dupa o linie ingusta. Toate pietrele urmatoare rafineaza taisul adica elimina zgarieturile lasate de pietrele mai aspre. Stropul isi are senul la brice, la cutite mai putin! De exemplu, japonezii nu folosesc deloc strop din piele, doar pietre, iar japonezi sunt foarte avansati la ascutire…
          Dar, desigur, conteaza sa fi tu multumit de rezultatul la care ajungi!

      • 8 Anonim

        Da,normal ca la acelasi tip de „ascutire” m-am referit cand am vorbit de strop; totul se bazeaza pe primele pietre, multi considera ca practic prima piatra e cea care ascute-totusi de la prima piatra , lama nu rade ( este obsesia mea, toate cutitele si lamele care le am sunt ascutite ca sa rada) si folosind un strop ( mai ales si cu pasta abraziva ) abia atunci rade-adevarat nu este ascutire vizibila cu ochiul liber insa poti experimenta cu microscopul( felicitari pt achizitie)
        Intradevar japonezii sunt fanatici cu ascutitul -sau mai bine zis le place treaba bine facuta, spre deosebire de stim noi cine 😀 – am vazut pe youtube un tip cu o impresionanta colectie de cutite,este vanator ( pare profesionist chiar, desi ca meserie e medic) si foloseste inclusiv microscopul ca sa verifice finisajul lamei- este adept al taisului convex si evident al stropului ( foloseste doar pasta neagra-grosiera- si pasta alba-ultra fina)
        Eu incerc sa ma descurc cu ce am,vreau sa pot obtine un tais care rade folosind orice am la indemana ( si experimentez de cate ori am ocazie)-insa evident imi plac pietrele speciale ( si in acest sens am comandat la tine 2 pietre de care sunt foarte multumit)

  4. 10 matei

    Totusi Sergiu are dreptate, in cazul sabiilor se vede diferenta intre structurile si duritatile aceluiasi otel calit diferentiat. poti obtine „hamon” si la un otel omogen. in plus, in cazul otelului impaturit se reveleaza oarecum si structura otelului, dar mai discret („hada”, parca). sint mai multe tipuri de constructie a lamelor in ce priveste imbinarea otelurilor.

    nu prea apare la exterior otelul moale necalibil, ca la cutite. ca sa obtii hamon-ul trebuie sa ai otel calibil la suprafata.

    pt spalat ochii:

    http://www.aoi-art.com/

    desi-mi plac mult sabiile japoneze (si nu numai), totusi sint niste obiecte moarte pt mine, nu cred ca le voi folosi vreodata, in schimb cutitele de bucatarie sint uneletele cele mai folosite de catre cel mai larg public, desi se pare ca sint si printre cele mai putin cunoscute scule…

    multumim pt articol

    sa traiesti multi ani fericiti!

    • Din ce stiu eu si ce vad pe pagina de wikipedia, cel mai comun model este cu otel mediu pe exterior si otel dur ca tais (Honsanmai), exact ca la cutite. Se poate obtine hamon si cu otel monolitic, dar nu sunt comune aceste sabii (doar la cele artizanale, fara valoare).

  5. 12 cocinaoctavian
    • Multumesc pentru link! La un momendat am dat si eu peste el cautand info. despre rindelele „Joh. Weiss & Sohn”…
      Si eu as putea face un muzeu cu cate scule vechi am! 🙂

  6. 14 Anonim

    cum ti se pare „white paper steel” la ascutit?

    • „White paper steel” este cel mai placut ascutibil otel din cate am intalnit! E dur dar se ascute usor, previzibil si cam pe orice piatra! Prinde si tine un tais superb! Din acest punct de vedere este excelent! Din pacate rugineste extrem de usor! Daca lasi cateva picaturi de apa pe lama, in cateva ore rugineste!

      • 16 Anonim

        Sunt entuziasmat de otel! Atat de tare! Incat imi place sa pun semne de exclamare! Dupa fiecare propozitie! Glumesc. Shirogami e unul din preferatele mele de asemenea.

        Imi place blogul, e de nisa, e o improspatare sa vezi articolul acesta dupa atatea articole cu tematica: vand, import, distribui, etc.
        Pacat ca nu vedem mai multe Tutoriale, Comparatii, Recenzii, a unor pietre pe care le ai. Ar zbura mai repede de pe stoc. Nu e timp stiu, dar cu totii am aveam timp pe care il pierdem in mod intr-un fel sau altul.

        • Multumesc pentru comentariu! Crede-ma nu am timp mai mult! 🙂
          Am serviciu, copil mic, raspund la zeci de mesaje pe mail etc. Imagineaza-ti ca am „pe stoc” sute de produse pe care nu am avut timp sa le postez spre vanzare de luni de zile!
          Imagineaza-ti ca pietrele si sculele „zboara” mai repede de pe stoc decat sunt eu capabil sa fac pachete sau sa postez imagini cu ele spre vanzare! 😉

  7. 18 Patriciu

    La Multi Ani!
    2012 sa-ti aduca satisfactii si mai mari ca anul trecut!
    O sugestie. Lipeste pe spatele bucatelei de Hazuya niste hartie. Astfe, o vei putea folosi pe toata.

    • Patriciu, bine ai revenit la mine pe blog!
      Stiam chestia cu hartia pusa pe spatele pietrelor „de deget” dar nu am vrut sa intru in tot felul de detalii ultra-tehnice. Si asa e un articol mai mult de diversiune ca nu cred ca o sa infloreasca curentul Hon Kasumi in Romania sau chiar in Occident!

    • Daca ti-ai introduce adresa de mail, comentariile tale ar aparea imediat, fara sa mai fie nevoie sa le aprob eu. Adresa nu se publica, e doar pentru autentificare.
      Pe ura nu-i OK sa ai microbevel. Pe omote poti sa ai secondary bevel (flat sau convex) sau poti sa ai microbevel. Important este sa-ti faci un sistem de ascutire consistent si usor de mentinut in practica. Cutitul e o unealta personala si e foarte OK sa ti-o adaptezi modului tau de lucru!

      • 21 danc

        N-am stiut de adresa de email, sorry.
        Ma tot miram de ce pun comentarii si nu apar.
        Normal era sa fiu atentionat, „puneti adresa de email” sau
        ceva asemanator.
        Pe ura nu exista nici un microbevel, acel 1 mm reprezinta marginea concavitatii.
        Deba este un caz mai special, se pune un microbavel de 1-2 cm
        pe ura, langa maner, pt. a da forta in spargerea oaselor subtiri,
        gen peste, pui.

  8. 22 matei.campan@gmail.com

    tre sa fii tare pasionat de „japoneze” ca sa-ti bati capul cu „hon kasumi”.
    am lucrat ceva asemanator, dar nu am impins treaba chiar asa de departe cum e de adevaratelea. pt aia-ti trebuie scoala si scule, adica pietre care ele singure costa o mica avere.
    in plus, e o chestie f fragila. e principalul motiv, cred, pt care nu atingi cu mina suprafata unei lame de sabie japoneza. o singura amprenta oxidata pe suprafata si tre sa dai lama la slefuit, chestie care costa si aia o mica avere.

    • Exact asa sta treaba!
      Cutitul pe care am aplicat hon kasumi (2 ore bune de lucru) mi-a ruginit la loc dupa cateva zile! 🙂
      E cutitul meu pe care fac teste! Are tais din white-steel care imi place foarte tare ca otel! Dar e extrem de sensibil la umezeala!

      • 24 danc

        Taisul este convex ?

      • 26 danc

        „Ascutitorii” din Japan pt. lamele cu un singur tais folosesc o tehnica ce se numeste hamaguriba prin care realizeaza tais convex.
        Pt. Deba in particular, pe ultimii aprox. 2 cm de lama, langa maner,
        creeaza tais dublu pt. mai multa forta.
        Cu smirghel prin metoda „mousepad” este usor de creat tais convex,
        dar pe piatra cred ca este mult mai dificil, trebuie sa tot modifici
        unghiul creind astfel un fel de fatete care aproximeaza o suprafata
        curba.
        Daca gresesti risti sa zgarii lama.

        • Cred ca, mai degraba, japonezii fac lamei un dublu-bevel de 2-3 mm latime. Nu cred ca-i convex acest nou „bevel”, ci tot plat, dar la unghi mai mare pentru intarirea taisului. Japonezii nu folosesc altceva in afara de pietre pentru ascutire (mousepad, piele, lemn moale etc). Acum, e posibil ca la cutitele de inspiratie europeana gen gyutoh sau santoku (care au taisul convex) sa le faci si hamaguri tot convex, dar mai abrupt… Cred ca depinde de preferintele celui care foloseste cutitul…. La cutitele traditionale gen sashimi, deba, usuba etc, cel care le face se straduieste mult sa le faca tais plan. Nu cred sa li se puna un secondary-bevel convex… Dar depinde de cine il ascute/foloseste….

        • Stiu filmuletele de aici… Le-am vazut pe youtube. Chestiunea tine mai mult de practica fiecarui utilizator (bucatar) decat e un standard. Principial stiu ca japonezii refuza muchiile convexe si evita foarte tare secondary-bevel si micro-bevel. Dar, nu-i asa, viata bate normele!? 🙂
          Nu cred ca-i nimic rau sa-ti adaptezi cutitul asa cum simti ca-l folosesti mai bine. Asta tine demaiestria ta la manuirea lui si daca te ajuta sa-l prepari intr-un anume mod… do it!
          Si cum spuneam, la japonezi nu am vazut niciodata ascutire pe suport moale, gen mousepad, cauciu, piele, lemn. Ei ascut doar pe piatra, inclusiv zonele convexe.

        • Treaba cu markerul e un bun mod de a urmarii progresul operatiei. Si eu asa am invatat sa ascut si uneori inca folosesc metoda, mai ales la lame cu secondary-bevel ingust.

      • 32 Patriciu

        Ma bag si eu in discutie 🙂
        Cand am primit al meu deba de la dl Tanaka, avea un secondary bevel foarte fin, cam 0,3mm. I-am facut testul cu ziarele rulate si taia niste taitei de toata frumusetea. De amuzament i-am facut un hamon sa vad cum iese si i-am respectat si micro-bevelul (ce cuvant!).
        Ca sa nu rugineasca, i-am facut o teaca de lemn de brad natur. Dupa folosire il sterg bine, il dau usor cu ulei de masline si il bag in teaca. Nu mi-a ruginit. Cred ca este blue steel.
        La alte scule hamon-ul e inevitabil: dalti, lame de rindea. La cutite se poate trai si fara.

        • Cam orice scula taioasa din japonia (dalta, lama de rindea, cutit) este din otel laminat, cel putin din 2 componente. In Japonia o lama dintr-un singur otel e privita ca fiind de calitate foarte, foarte joasa, chiar daa e otel bun. E o chestie ce tine de traditie/obicei. Chiar si cutitele ieftine, de serie, sunt laminate din doua oteluri. Un cutit de serie laminat se recunoaste dupa linia de laminare rectilinie. Cutitele manufacturate au linia de laminare ondulata, de la forjare.

      • 34 danc

        Cand ati scris mai devreme ca japonezi fac un dublu tais, v-ati referit la aceeasi parte a lamei, adica o fateta de 2-3 mm la un unghi, iar apoi alta
        fateta pana la shinogi ?
        De fiecare data cand ascuti se slefuieste numai cea de 2-3 mm sau
        ambele ?
        Eu am un usuba, i-am planeizat partea „plana” care de fapt este
        concava asemanatoare lamei de brici, iar pe partea cu ascutis
        i-am facut o microbavura de vreo 0,2 – 0,3 mm

        • Eu am un deba si un sashimi si le pastrez taisul full-flat, fara secondary bevel. Eu cred ca asa e mai traditional. Dar nu e nici o gresala sa-i faci un al doilea bevel pe care sa-l ascuti selectiv (doar pe el).
          Un cutit japonez de calitate nu ar trebui sa aiba partea „plana” concava. Concavitatea vine de la slefuirea pe roata de polizor, care produce suprafete concave. La cutitele de calitate partea plana este plana.
          Cred ca cel mai imprtant este sa-ti prepari cutitul asa cum te simti bine cu el. Nu conteaza care-i dogma! 🙂

        • 36 Patriciu

          Planeizarea partii concave este o greseala. Dar din fericire 🙂 se poate remedia, dar cu multa munca :(.
          De ce este o greseala. Toate sculele (inclusiv cutitele) japoneze cu tais au acea concavitate. Daca nu o ar avea, ar fi foarte greu de ascutit. Nu stau sa dezvolt asta acum, nu e momentul. Deci, o au si este bine.

          Cum se poate reface. Metoda mea prin care am refacut numeroase lame (inclusiv de rindea cu latime de 70mm):
          – se foloseste ori un stick de 20x20x150mm din carborundum usor friabil, imbibat cu gaz. cu stick-ul asta freci partea fosta concava in lung, apoi in lat pana faci bataturi la degete. ia cam 6-8 ore per lama.
          – ori se foloseste o piatra de polizor de diametru mic 120mm cu consistenta friabila si la turatie mica <1000rpm. eu am un mini-strung care ma ajuta la asta. este mai greu de controlat si exista riscul de "digging" in laminatie.

          O alta metoda (oarecum trisare) si care cere "mana" este indoirea lamei!! Eu o practic curent la lamele de rindea, este traditionala si este descrisa de Odate. Practic cu un ciocan cu varf ascutit se bate fierul (pe partea bevel) in preajma laminatiei (care este suportata de coltul rotunjit al unei nicovale) pana ce aceasta laminatie se curbeaza usor (1mm max) in partea opusa. Daca este un cutit ieftin (<40eur) se poate incerca dar exista riscul craparii laminatiei.

          La deba si sashimi partea ascutita pe marginea concavitatii sa nu depaseasca 2-3mm. Asa este considerat "sexy" in J. Nu mai zic de taisul final :).

        • Patriciu, eu nu m-am referit la „dosul” lamei, care este concav evident la cutitele japoneze si la lamele de rindea/dalti. Ma refeream la faptul ca unele cutite pot avea partea cu „bevel” concava de la grinding-ul pe pietre de polizor rotunde! 😉

        • 38 Patriciu

          Ma refeream la comentariul colegului danc : „Eu am un usuba, i-am planeizat partea “plana” care de fapt este concava asemanatoare lamei de brici, …”
          Colegul a aplatizat complet concavitatea. Eu asta am inteles. De-aia explicatia aia a amea lunga si plicticoasa 🙂

          La partile cu hamon si bevel nu ma bag pentru ca tu explici exact cum trebuie. Mai trebuie explicat la pozitia lamei pe piatra, cum sa nu concavizezi piatra, etc. Eu nu sunt un bun profesor. Nu prea am rabdare 🙂 sa explic.

        • Eu tin lama la 45 de grade fata de piatra. Asa am contact cat mai mare intre lama si piatra. Contact mare inseamna stabilitate a lamei pe piatra si concavizare minima. Dupca cateva zeci de treceri, intorc piatra cu 180 de grade (cu capatul departat spre mine) pentru o utilizare mai uniforma a suprafetei. In plus am intotdeauna langa mine o piatra de planeizat. Eu folosesc foarte mult Naniwa superstone care sunt moi si trebuie planeizate des. Practic, dupa fiecare ascutire, planeizez (simultan si curat) piatra cu cateva treceri ale pietrei de planeizat peste ea.

        • 40 Patriciu

          Ehee…
          Prea putini bani si prea multe pietre pe lume :).
          Am si eu on Naniwa Chosera verde de 400 cu soclu de plastic si nagura. Mi-e din ce in ce mai draga pe zi ce trece. Cele doua Shapton, de 320 si 1000 le-am cam neglijat. E chiar pacat pentru ca Shapton 1000 galbena e chiar o piatra reusita. Aia de 320 a ajuns la vreo 8mm. Sincer sa fiu, combinatia de Chosera, King 800 clasica si Blue mountain de 2000 e imbatabila. La scule europene mai dau un pic pe King 4000 si e destul pentru ca oricum taisul ala moale se duce pe apa sambetei dupa cateva zeci de metri de rindeluit cires sau stejar.

          Cand ma jucam de-a hamonul imi placea mai mult rezultatul dupa Blue Mountain sintetica decat King 4000. Mai am si o Aoto naturala de la dl. Tanaka dar nu prea i-am prins spilul. Suge enorm de multa apa si trebuie stropita tot timpul. Incomod. Trebuie sa discut cu un specialist sau s-o dau.

          Eu am inceput sa dau din naturale. Sigur ca imi pastrez pe cele mai dragi sufletului meu.
          Cam salivez dupa o Nakayama Suita si ar fi bine sa nu afle consoarta ;).

          Boala asta nu are vindecare :).

        • Eu m-am apucat sa vand unelte si pietre pe blog ca sa pot sa-mi cumpar mai multe fara sa atentez la bugetul familiei! Trebuie sa incerc si eu o Chosera de 400! Am Superstone de 400, dar am asteptari si mai bune de la un Chosera 🙂

  9. 42 danc

    Precizari :
    Usuba scos din cutie avea un micro-bevel de vreo 0.2 mm si pe ura si pe omote.
    Conform tutorialului de pe knifeforums al carui link l-am postat mai
    sus, planeizat inseamna ca am realizat pe partea plana (ura, back side) o margine de aproximativ 1 mm (am folosi o piatra Cerax 1000/6000,
    vreo 20 de treceri pe 1000 si slefuit pe 6000).
    Apoi m-am apucat de ascutit partea cu bevel (omote, front side).
    Am ascutit numai microbavura de 0,2- 0,5 mm.
    Cutitul cu otel de tip white paper steel a fost o joaca sa-l aduc
    la nivelul de a rade parul de pe mana.
    Hamaguriba este o tehnica dificila si nu mi se pare a merita
    efortul.
    Din cate am inteles se ascute flat o banda de vreo 2 mm langa shinogi, apoi tot
    flat o zona de 2mm de langa tais, iar intre cele 2 benzi se ascute convex.
    La urma se face o microbavura de 0,2 – 0,5 mm.
    Altii folosesc alta metoda, nu se mai complica cu convex,
    o fac flat in doua zone.

  10. 43 danc

    Aiurea, nu-i de la adresa de email.
    Am pus comentariu acum 15 minute si tot n-a aparut.
    Sunt probleme cu comentariile, e bine sa vi le rezolvati.

    • Comentariile or sa apara automat dupa primul comentariu la care ai pus adresa de mail si pe care l-am aprobat eu. Urmatoarele vor aparea automat, daca pui adresa de mail.
      Optiunea cu care este configurat blogul este: „Before a comment appears: Comment author must have a previously approved comment”. Autorul este identificat dupa adresa de mail.

  11. 45 zenaldiak

    Salutare tuturor!

    D-le Catalin, tot respectul pt ceea ce faceti.Voi incerca sa revin cu o comanda pt mai multe pietre de ascutit, asta dupa ce ma voi edifica mai mult despre ele.

    In ceea ce-l riveste pe D-ul Anonim, cand vorbea de vanatorul japonez care-i medic, cred ca se referea la Waco, alias Virtuovice de pe Youtube.Are intradevar o tehnica eficienta de ascutire pe pietre si chiar hartie abraziva, si obtine taisuri cu profil convex foarte eficiente pt ceea ce se asteapta de la un cutit vanatoresc.
    Respecte…

    • Multumesc pentru comentariu. Esti binevenit pe blogul meu chiar daca nu comanzi nimic! Comentariile pertinente sunt cel mai de pret lucru pentru mine!

  12. 47 ghirisan

    pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte ar trebui o sectiune unde cititorii pot posta poze cu reusitele si metodele lor

    • Din pacate sistemul wordpress nu permite upload de imagini de catre cititori. Doar daca pui imaginile undeva gen Picasa iar apoi sa pui link spre imagini intr-un comentariu…

  13. Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
    Cred că mă îndrept rapid spre următorul hobby! 🙂 Lăutele au rămas, bicicletele nu vor pleca, sosesc metalele și lemnele.


  1. 1 Un cuţit la SPA « Cătălin Sorescu
  2. 2 Cuţite Tanaka, Mikihisa şi brici Iwasaki « Cătălin Sorescu
  3. 3 lamele strip pentru o canoe - Page 3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s