Hon Kasumi – estetica ascuţirii

02ian.12

Atunci când vine vorba de ascutirea uneltelor sau armelor, maeştrii japonezi sunt unanim recunoscuţi ca făcând parte dintr-o altă clasă, una a lor şi numai a lor! Ei au trecut de acum sute de ani de nivelul utilitar al ascuţimii şi chiar au depăşit esteticul simplist al lamei perfect ascuţite şi strălucitoare! În cele ce urmează o să aduc vorba despre Hon Kasumi –  finisajul rafinat al săbiilor de samurai, dar şi al cuţitelor de bucătarie din clasa de top (forjate şi ascuţite manual).

Ca să înţelegem arta neegalată a făurarilor din Ţara Soarelui-Răsare trebuie să apelăm la cuvinte cu sensuri profunde: onoare, dedicaţie, sacrificiu, altruism, tradiţie, mândrie, cale, încredere  etc. Vom vedea astfel că, între mineralele din sol şi rezultatul perfect la acţiunilor bucătarului, dulgherului sau samuraiului, se afla un lanţ uman fără verigi slabe! De la cel care prepară oţelul perfect (de ex. tradiţionalul tamahagane – oţelul bijuterie) după nişte reguli ce par doar de el ştiute, la cel ce forjază unealta (fie ea sabie, cuţit sau lamă de rindea), la cel care o ascute folosind anumite pietre extrase din inima Pământului şi până la cel ce cu incredibilă măiestrie feliază un peşte, o bucată de lemn sau un duşman de moarte, lanţul măiestriei şi al încrederii în munca celui de dinainte este fără fisură!

Această muncă specializată şi distribuită a produs şi produce cele mai minunate unelte şi arme. Ca o paranteză: voi evita să folosesc cuvântul „calitate” pentru că acest cuvant nu are nici o legătură cu măiestria adevărată. Măiestria este dincolo de calitate! Calitatea este doar pasul superior faţă de lipsa calităţii! Calitatea este un concept care îsi are sensul în cazul productiei industriale, de masă! Rezultatul muncii unui maestru ce şi-a dedicat viaţa acestui scop nu poate fi decât aproape-perfect, sau atât de perfect cât poate fi ceva! Am inchis paranteza!

În contextul lanţului de care vorbeam mai sus, o verigă esenţială este cel care ascute unealta în calea ei spre perfecţiune. Fără această verigă întregul demers nu are nici un sens! De exemplu, rezultatul muncii celui care ascute o sabie de samurai valoroasă este cel ce va decide dacă sabia va valora $5,000 sau $50,000! Acest fapt poate părea incredibil pentru noi cei veniţi dintr-o parte a lumii aflată în căutarea rezultatului, nu a armoniei!

După japonezi, armonia nu este niciodată perfectă în sensul occidental: evidentă, strălucitoare, pară, cu formă geometrică regulată (sferă, cub, cerc, pătrat etc)! Perfecţiunea japoneză este mai degrabă, discretă, mată, impară, cu formă naturală. Astfel şi finisajul dorit al lamelor japoneze este unul mat, cu o frumuseţe discretă ce se lasă pătrunsă doar de cei iniţiaţi! Acestei finisări aparte japonezii îi zic Kasumi (ceaţă), dar mai nou, din cauza imitaţiilor industriale, îi zic Hon Kasumi (adevăratul Kasumi).

Acest finisaj eluziv se obţine doar cu anumite pietre naturale bine ştiute de cei care le folosesc. Desigur, pe langă aceste pietre mai este şi multă cunoaştere! Un diletant ce va folosi aceste pietre va obtine un fel de Hon Kasumi, dar ochiul unui cunoscător va şti imediat că este mâna unui amator!

Şi totusi, ce este Hon Kasumi?

Tehnic, prin Hon Kasumi se doreşte scoaterea în evidenţă a frumuseţii liniei de laminare (Hamon) tipică săbiilor japoneze de samurai (dar şi altor unelte tăioase, ca cuţitele de bucătărie). În mod tradiţional, lamele săbiilor şi uneltelor japoneze sunt realizate din două oţeluri diferite: unul dur, dar casant ce formează tăişul şi unul mai moale, dar elastic ce formează marea parte a corpului lamei. Ansamblul astfel format prin laminare la cald va beneficia de un tăiş dur fără a compromite elasticitatea ansamblului. Linia de demarcaţie între cele două oţeluri este oglinda măiestriei celor care şi-au adus contribuţia la făurirea lamei iar cel care o finisează va depune un efort considerabil pentru a ridica la cote inimaginabile pentru un occidental estetica acesteia! În urma aplicării tehnicii de finisare Hon Kasumi, partea mai lată a tăişului, formată din oţelul moale va căpăta un aspect lăptos, mat, dar în acelaşi timp perfect neted şi fin. Doar partea îngustă, taişul propriu-zis, va fi lucios-oglindă, pentru a contrasta cu restul lamei!

…

Pătruns de mirajul lui Hon Kasumi, iată că diletantul din mine şi-a cumpărat, pe lângă nenumăratele pietre artificiale şi naturale pe care le posedă, şi cele două pietre necesare pentru un finisaj Hon Kasumi. Aceste pietre sunt Nakayama Uchigumori şi Oohira Hazuya.

În continuare o să vă prezint demersul meu amatoricesc de a produce unu finisaj Hon Kasumi unui cuţit tradiţional japonez din oţel dublu strat (partea activa din oţel „white paper”). Iată de la ce am pornit:

Cuţit tradiţional japonez (de fabrică) din oţel laminat. Înspre vârful lamei se vede oarecum o linie de demarcaţie între cele două straturi.

Am început curăţarea cu o piatră artificială cu granulaţia 400. Dacă lama ar fi fost deteriorată mai tare aş fi început cu o piatră şi mai aspră (120). Este bine de ştiut că această primă piatră, cea mai aspră, este cea care ascute efectiv! Pietrele următoare doar rafinează şi finisează tăişul! Este, deci, foarte important să insistăm pe piatra cea mai aspră pînă cele două suprafeţe ce formează tăişuli se intersecteză. În cazul de faţă nu m-am concentrat pe eliminarea micilor ciobituri de pe lamă, ci pe realizarea unei fundaţii sănătoase pentru un finisaj Hon Kasumi.

Următoarea piatră pe care am folosit-0 este una naturală japoneză - Binsu, cu granulaţie în jur de 800. Binsu este o piatră ce face parte din procesul tradiţional standard de ascuţire a săbiilor de samurai. Este important să nu sărim prea repede la granulaţii fine, deoarece vor rămâne în urmă zgârieturi (de la piatra cea mai aspră) pe care nu le vom mai putea elimina ulterior!

Aşa arăta lama după "tratamentul" pe o piatră artificială Naniwa Super-stone cu granulaţia 2000. Deşi mat în imagine (din cauza iluminării prin care am dorit să accentuez zgârieturile lăsate de pietrele abrazive) finisajul lamei este relativ lucios.

În acest moment (după Naniwa Super-stone 2000) lama este suficient de luciosă pentru a citi în reflexia, ei dar insuficient de luciosă sau de mată pentru a fi plăcută ochiului. Granulaţia 2000 este doar o etapă intermediară din punct de vedere estetic.

Aşa arăta lama după finisarea pe o piatră naturală belgiană galbenă (coticule, granulaţie ~6000). Se observă că linia de laminare a devenit deodată mult mai bine evidenţiată! Acest lucru se datorează faptului că pietrele naturale conţin particule abrazive cu geometrie mai puţin agresivă ce produc "zgârieturi" mai superficiale şi mai discontinue!

Următoarea piatră folosită a fost Nakayama Uchigumori, o piatră naturală japoneză cu fineţe în jur de 10,000 şi duritate mare. Rolul ei este să aducă "zgârieturile" de pe lamă la un nivel minim şi să pregătească suprafaţa pentru finisajul ultim cu o piatră "de deget" numită Hazuya.

Piatra de finisat Oohira Hazuya, o piatră cu care cei neiniţiaţi ar arunca după căînii vagabonzi! 🙂

Piatra Nakayama Uchigumori şi o mică "feliuţă" din piatra Hazuya. Bucăţica subţire de Hazuya se desprinde din bucata mare cu ajutorul unui obiect tăios iar apoi se subţiază şi nivelează pe piatra Uchigumori.

Cu bucăţica de Hazuya subţiată şi planeizată se freacă lama cu mişcări scurte de dute-vino în lungul lamei (amplitudinea mişcării de aprox. 1-2 cm). Facem acest lucru pană finisajul lamei ne satisface. În caz că bucăţica de Hazuya se consumă sau se fărâmiţează în cursul operaţiei, luăm alta şi continuăm.

Iată ce am obţinut, după 2 ore de lucru (în total):

Lama finisată Hon Kasumi alături de o parte din pietrele utilizate

... din alt unghi ...

Cuţitul-subiect sprijinit de misterioasa piatră Hazuya

Această primă tentativă de Hon Kasumi, mai mult sau mai puţin reuşită, îmi dă speranţa unor realizări ulterioare de o calitate şi mai bună. Da, în cazul meu vorbesc de calitate deoarece, cu siguranţă, nu e vorba de măiestrie! Un pas mic pentru omenire, un pas imens pentru mine! 😉

Cert este că, după acest experiment, finisajele ce imită Kasumi cu care vin unele cuţite de serie mare din Japonia (şi care nu m-au deranjat până cu puţin timp în urmă) îmi par de un prost gust revoltător! M-am ajuns, nu-i aşa?! 🙂

P.S.: În cazul săbiilor preţioase de samurai (katana) durata procesului de ascuţire poate depăşi 2 săptămâni (chiar şi o lună dacă sabia este în stare proastă sau extrem de valoroasă)! În plus faţă de ceea ce am arătat eu aici, maeştrii japonezi pot aplica tratamente suplimentare, mai mult sau mai puţin cunoscute publicului larg. Unele dintre aceste tratamente pot include băi în diverse soluţii naturale secrete sau aplicarea unor „frecţii” şi „masaje” cu diverşi agenţi (de ex.  cenuşă preparată într-un anume mod). Acesta este, însă, un cu totul alt nivel accesibil unui număr extrem de mic de iniţiaţi!

Fiind primul articol din 2012, profit de acest moment pentru a vă ura tuturor tradiţionalul „La Mulţi Ani”!

Filed under: Knives, restoring, sharpening   |  53 Comments
Etichete:ascutire, ascutire cutit, ascutire estetica, ascutire katana, ascutire traditionala japoneza, ascutirea cutitelor, ascutirea sabiilor de samurai, coticule, ghid de ascutire, hamon, hazuya, hon kasumi, kasumi, nakayama uchigumori, pietre artificiale de ascutit, pietre de ascutit, pietre japoneze, pietre japoneze de ascutit, pietre naturale de ascutit